Partidul Democrat Liberal nu stie sa-si bage in traista. Are o pozitie ideala, singur in zona opozitiei radicale, sta bine in sondaje, are poate cea mai puternica locomotiva dintre toate partidele. Toate acestea trebuie insa valorificate cu abilitate si nerv si transformate in voturi. In schimb, PDL se multumeste cu statutul de remorca pasiva a Cotrocenilor, mizand pe voturile care vor pica oricum in virtutea filiatiei. Doua exemple recente, ultimele dintr-o lista lunga, ilustreaza foarte bine aceasta atitudine.
In urma cu cateva zile, Traian Basescu anunta la TVR ca este dispus sa promulge o varianta liberala de vot uninominal, numai sa fie corectate problemele semnalate de Curtea Constitutionala. Marti, liderul PDL, Emil Boc, anunta ca partidul va sustine varianta de uninominal propusa de PSD si PNL.
Tot la TVR, presedintele acuza ca Romania este guvernata din umbra de PSD, in virtutea unui pact al social democratilor cu liberalii. Luni, alt lider liberal - democrat, Teodor Stolojan, relua teza cu minore variatiuni.
Practic, conducerea PDL s-a obisnuit sa stea in umbra lui Traian Basescu si sa reia cu fidelitate tezele acestuia. Idei proprii nu prea are, iar cand totusi incearca ceva, abordeaza o gama minora, neconvingatoare. Din ce in ce mai pregnanat, liberal-democratii isi asuma imaginea unui partid lipsit de personalitate si le este tot mai greu sa contracareze acuzatiile ca ar fi o anexa Cotrocenilor.
Obedienta totala
Auspiciile n-au fost prea fericite de la inceput. PDL a aparut peste noapte dupa europarlamentare, cand PD a obtinut un scor mult sub asteptarile intretinute de sondajele de opinie, in vreme ce PLD-ul lui Stolojan, Stoica si Flutur a fost considerat marea surpriza a scrutinului cu cele 6 procente adunate, iar Traian Basescu a ratat referendumul.
Decizia de fuzionare a aparut
