Mesajul pe care BNR l-a dat bancilor, incepand cu 7 ianuarie 2008, a fost limpede: noi vom plati mai bine depozitele voastre, pentru ca voi sa aduceti la banca centrala surplusul vostru de lei. Si, totodata, sa platiti mai bine depozitele populatiei, ca sa sporeasca economisirea. Mesaj extrem de important intr-un moment in care populatia, in mare parte saraca, tinde sa se imprumute mai mult decat economiseste si consuma peste nivelul ofertei interne de bunuri si de servicii, fortand cresterea importurilor.

In imprejurarile date, Banca Nationala inca nu vede apropiindu-se momentul in care va incepe sa pompeze bani in economie. Acum, a pus in functiune toate pompele de absorbtie: n-a scazut ratele rezervelor minime obligatorii, aduna supralichiditati tot mai multe in depozitele deschise bancilor la BNR, vinde certificate de depozit. Asadar, o politica monetara de maxima prudenta. BNR absoarbe banii pe care economia si populatia inca nu-s pregatite sa-i atraga. Consecintele se vad in piata: banii in plus se intorc la BNR, dobanzile urca, iar leul se apreciaza.

Actuala stare de fapt nu e una ideala. E o stare de urgenta. Intr-o alta stare, daca nu ideala, macar normala, banii ar trebui sa circule si nu sa fie tinuti in depozite la Banca Nationala.

In conditiile date, merita sa reflectam la banii de la BNR, la cei din bancile comerciale, dar si la nevoia ardenta de bani a economiei reale. Desigur, Banca Nationala aduna surplusul de masa monetara din bancile comerciale dintr-o constrangere: climatul inflationist ce-si arata coltii, mai periculos decat inflatia insasi. Asa ca nu conteneste sa stranga bani, desi banii sunt facuti sa circule. Pentru ca doar asa pot fi inmultiti. Nu insa si banii care, pusi in circulatie, in loc sa fie inmultiti ajung fie in gaurile negre din economia noastra reala, unde dispar in neant; fie in preturi, unde produc inflat