Romania nu este in criza. Cresterea economica depaseste copios media Uniunii Europene, iar rata somajului este foarte scazuta. Investitiile raman semnificative - cazul Nokia este o buna ilustrare; iar daca se va incheia favorabil afacerea Ford, asa cum se prefigureaza de cateva zile, efectele in industria orizontala vor fi importante si de durata.
Totusi, economia noastra a continuat sa acumuleze dezechilibre, cel mai serios fiind cel extern. Romania consuma cu mult mai mult decat produce, iar structura finantarii s-a inrautatit dramatic in ultimul an. In 2006, deficitul contului curent a fost de 10% din PIB, dar a fost acoperit aproape in intregime de investitii straine directe; in 2007, deficitul a urcat la 14% din PIB, in timp ce acoperirea din investitii straine a coborat la jumatate. Adica, in anul aderarii la UE consumul intern s-a marit frenetic, pe toate canalele posibile: salarii, pensii, credit bancar, deficit public - toate au crescut fata de anul anterior, cu valori care pun in pericol un echilibru economic ce era oricum precar.
Poate ca amplitudinea dezechilibrului ar mai fi fost escamotata o vreme, daca nu s-ar fi produs criza de pe piata financiara internationala, care a pus capat intrarilor masive de capital. Semnalul extern a fost dat inca din vara, dar reactia interna a fost prudenta de partea bancii centrale si nula de partea guvernului. Astfel, Banca Nationala a inceput sa mareasca incetisor dobanda de referinta (cea a tranzactiilor efective) inca din septembrie, dar abia in decembrie aceasta a ajuns la 7,5%, cat fusese in luna mai; dobanda de politica monetara a fost marita in doua randuri, in noiembrie 2007 si ianuarie 2008.
Pe partea guvernului, nunta a continuat netulburata. Dupa ce majorase salariile in sectorul bugetar cu valori excentrice (cresterea a fost de peste 23% in noiembrie 2007 fata de noiembrie 2006), guvernul "a
