In Edgar’s Pub de pe Edgar Quinet, de linga mica librarie Carturesti, merg de citiva ani buni, dimineata la cafea si suc de portocale, la prinz la o portie de paste carbonara ori seara la o bere sau la un gin tonic. E un loc devenit deja cunoscut in Bucuresti: situat in apropierea Universitatii Bucuresti si a Teatrului Odeon, ai toate sansele sa iti intilnesti profesorii de prin Facultatea de Litere (eventual si de prin alte facultati – aceia insa imi sint mai putin cunoscuti) sau actori aflati in trecere pe acolo.
E locul tocmai bun sa rasfoiesti ce ai cumparat din Carturesti, sa „omori“ momentele mai lungi sau mai scurte intre doua intilniri, intre doua drumuri, intre doua comisioane.
Chelnerii sint aceiasi de multa vreme, tocmai bine pentru individul care cauta sa aiba parte de familiaritate la o aruncatura de bat de Calea Victoriei, familiara si ea, dar agitata si cu trotuare strimte.
in Edgar’s, in spatiul de la nivelul strazii, mesele sint totusi prea strinse una in cealalta, senzatia de familiaritate exista, lipsind insa respiratia larga pe care ti-o ofera unele locuri. Jos, insa, atunci cind volumul muzicii nu devine mai apropiat de cel de club decit de cel de cafenea/pub, acolo unde – aviz amatorilor! – exista si un spatiu destul de generos pentru nefumatori, se poate respira mai usor, si la propriu, si la figurat, iar claustrofobia nu prea are cum se insinua. Sus, insa, daca ai nenorocul sa te ascunzi pe vreun scaun lipit de perete, s-ar putea sa te gindesti de doua ori inainte de a te ridica de la masa: nu e tocmai simplu.
Locurile perfecte nu sint totusi de dorit sau cel putin nu mereu – locurile imperfecte carora le lipseste pretentia perfectiunii sint mult mai placute. Merita sa-ti lasi banii intr-o cafenea, intr-un pub, intr-un restaurant ori, ca sa folosesc un substantiv atotcuprinzator, intr-un local, atu
