COMERŢ ● Zilele lucrătoare, pentru cumpărături, celelalte pentru prezentare
E sâmbătă după-amiază, dar chiar şi aşa e Vitanul plin. Nu am suficient curaj să vin seara, nu o mai fac de trei ani. În timpul săptămânii mai e cum mai e, dar pentru week-end ai nevoie de antrenament.
COMERŢ ● Zilele lucrătoare, pentru cumpărături, celelalte pentru prezentare
E sâmbătă după-amiază, dar chiar şi aşa e Vitanul plin. Nu am suficient curaj să vin seara, nu o mai fac de trei ani. În timpul săptămânii mai e cum mai e, dar pentru week-end ai nevoie de antrenament.
Parcarea. Etajată, cu rampă îngustă, în spirală, cu pereţii hârjâiţi de barele maşinilor, bucăţele de retrovizoare sparte aruncă luminiţe în jur, reflectând schimonoseli, blondele sunt nervoase. Dar bune, bune rău de tot. Parchează ce a mai rămas din limuzină şi se avântă printre magazine. Luni nu e zi de blonde. La fel marţi, miercuri, joi, nu încercaţi.
Luni – mame cu copii în braţe, bărbaţi plictisiţi împingând cărucioare umplute de neveste, vizită a unei case de copii. Marţi – electronice, electrocasnice, casnice nedumerite. Miercuri – cărţi, jucării, DVD. Joi – shaorma, ţoale-ţoale, nu prea şmechere, nimic de fitze, brunete prost vopsite şi şatene spălăcite. Vineri începe atacul în valuri. Pedestrimea rămâne în spate sau acasă. Artileria grea doboară uşile, cavaleria vine din flancuri, geniştii zdrobesc barajele formate din rătăcite mame cu copii, uitate acolo de luni. Totuşi frontul rezistă. E consolidat ca să facă faţă şi în cele două zile ce urmează. Vin vedetele, cântăcioasele, obositorii. Oana Roman izbucneşte ca un dop de şampanie de pe uşile cinematografului, fusese la Asterix şi Obelix, cu care şi seamnă. Nu cu Depardieu, cu Obelix. Cristina Rus, coafată-împăiată, care stătea la o apă plată, aia de la DeLaVegas, cu păru’ pân’ la fund, fă
