Profesorul de drept Ioan Stanomir explica pentru Cotidianul care sint marile hibe ale actualei Constitutii a Romaniei si sugereaza citeva dintre modalitatile de iesire din marele impas constitutional in care ne aflam.
Avem o Constitutie bolnava! Nu e o axioma, ci un fapt constatat tot mai des in ultima vreme. Unde trebuie ea sa fie „operata“?
Situatia actuala a Romaniei, din punct de vedere politic, este departe de a fi un accident. Iluziile celor care au vazut in Legea fundamentala un instrument operational si european se cer raportate la realitatea unei guvernari pe cale de a deveni complet paralizata.
Orice interogatie relativa la reforma Constitutiei nu poate evita abordarea sistemica. In acord cu gramatica ei curenta, Constitutia Romaniei nu poate furniza, in februarie 2008, solutiile eficiente de iesire din criza. Lucrul devine evident o data cu trecerea timpului.
Din unghi de vedere istoric, revizuirea din 2003 indica naivitatea celor care intrevad in ordinea constitutionala actuala un cadru ce poate fi ameliorat. Lectia anului 2003 este, in ceea ce ma priveste, una lipsita de echivoc. Iesirea din blocajul de fata nu poate fi imaginata decit prin recursul la o refondare a republicii. Orice referire punctuala risca sa fie inutila.
Ca sa fiu precis, cazul Curtii Constitutionale nu poate fi izolat de un context institutional. Carentele acestui organism sint predeterminate de optiunile anului 1991, optiuni mentinute, interesat, in anul 2003. Procesul de recrutare a judecatorilor urmeaza, indeaproape, logica politica. In absenta unui efort concertat, actuala generatie de judecatori va fi inlocuita de o noua garnitura, mai tinara, dar cu nimic mai aproape de idealurile unei democratii constitutionale europene.
Cu riscul de a fi mult prea direct pentru unele sensibilitati politice si intelectuale, as spune ca Legea fu
