- Cultural - nr. 31 / 14 Februarie, 2008 Poezia lui Ion Muresan e reputata pentru dificultatea sa. E o poezie ce nu se lasa citita (si interpretata) cu usurinta. Sensul se ascunde, imaginile poetice sunt amagitoare, dinamica enunturilor primeste investitura grava a unui ermetism lipsit de morga, de o anume naturalete si spontaneitate. Descinzand atat din Rimbaud, cat si din Virgil Mazilescu, versurile lui Ion Muresan edifica o arhitectura lirica singulara, de o frapanta originalitate, din care fac parte integranta pasionalitatea si luciditatea, fiorul mortii si figuratia onirica, dizarmoniile voite si, oricat ar parea de ciudat, calofilia ilicita. Atunci cand il numeste "cel mai mare poet al Romaniei de azi", criticul Al. Cistelecan are grija sa adauge ca Ion Muresan "e un nume exotic in peisajul literat. Atat de exotic incat aproape ca nici nu exista". Ceea ce e joc al cuvintelor si al sensibilitatii, la alti optzecisti, e damnare, imersiune in abis, revelatie a spasmelor existentiale si orfism la Ion Muresan, poet pentru care lirismul inseamna, inainte de toate, angajament plenar, ireductibil, vocatie a asumarii propriei conditii si autenticitate a fiintei legitimate prin verb. Ion Muresan e un poet de prima marime, ce traieste fara rest vibratia lirismului, un poet ce se identifica total, fara niciun rabat, cu propria poezie, alcatuita din fantasme, ultragii ale sinelui si insingurari. Locuit exclusiv de lirism, posedat de demonii singuratatii si ai suferintei de a fi, Ion Muresan e mistuit pana la patima de ideea datoriei de a documenta liric despre boala, timp, agonie, moarte si suferinta. Pe scurt, Ion Muresan e poetul for ever. Iulian Boldea - Cultural - nr. 31 / 14 Februarie, 2008 Poezia lui Ion Muresan e reputata pentru dificultatea sa. E o poezie ce nu se lasa citita (si interpretata) cu usurinta. Sensul se ascunde, imaginile poetice sunt amagitoare, di