Ilie Năstase a demisionat din fruntea FRT. Astfel rămânem noi între noi, fără excrescenţe, nivelaţi de o mediocritate neconcurenţială. Ivan Patzaikin vâsleşte la umbra marilor granguri după ce a in­ven­tat aurul românesc pe la vreo cinci olimpiade. Pe Nadia Co­mă­neci am dat-o la export prin căsătorie. Bine că s-a dus. De-ar fi rămas în ţară ne-ar fi copleşit pe noi, netrebnicii de rând, cu statura ei de mare campi­oa­nă. Slavă Domnului, am scăpat şi de complexul Hagi. Bine­făcătorul de serviciu al naţiei, Gigi Becali, i-a aplicat lovitura care s-a vrut a fi de graţie. Rând pe rând ne-am debarasat şi de alţi mari campioni. Distrugându-i din timpul vieţii sau ajutân­du-i să treacă de cealaltă parte a lumii. În buna tradiţie ro­mâ­neas­că, mai degrabă îi căsăpim pe cei care ne-au bucurat cândva decât să ne ştim în vreun fel datori faţă de ei. În ultimele zile am răpus şi ultima redută. Hăituit de maidanezi, Ilie Năstase a demisionat din fruntea FRT. Astfel rămânem noi între noi, fără excrescenţe, nivelaţi de o mediocritate neconcurenţială. Cred că niciodată nu vom fi capabili să ne dăm seama cât de amare sunt victoriile nimic­niciei noastre. De fapt, nici nu ne străduim să descifrăm astfel de taine. Dimpotrivă, consumăm imaginaţie şi multă minciună pentru a crea impresia că suntem animaţi de scopuri nobile, că suntem cavaleri ai onorabilităţii fără cusur. Am fost martor al unei întâmplări petrecute în biroul somptuos al unui mare om de afaceri. Iolanda Balaş Sotir dorea să obţină bani pentru atletismul ro­mâ­nesc. A folosit tot arsenalul din do­ta­re. De la umilinţă până la prestigiul său de mare campioană. La finalul tratativelor nu era în nici un fel marcată de faptul că a fost forţată să ac­cep­te chiar şi compromisul. Obţinuse ceea ce şi-a dorit. Bani pentru atle­tis­mul românesc, cel care are acum o casă nouă graţie doamnei Iolanda Ba­laş. La puţin timp după