Despre ultimul golgheter al oltenilor, Gică Craioveanu, desemnat de un sondaj al suporterilor ca fiind cel mai iubit fotbalist al Universităţii de după revoluţie, în Spania se află în lucru o carte intitulată „Contele Albastru“.

Născut în Hunedoara pe 14 februarie 1968, Gică Craioveanu a învăţat tainele fotbalului în Oltenia, debutând în Divizia A sub culorile alb-albastre ale Universităţii în returul fast al oltenilor, 1990-1991, la sfârşitul căruia a îmbrăcat tricoul de campion. A devenit apoi căpitanul echipei şi golgheterul campionatului naţional în două ediţii, 1994 şi 1995, după care a părăsit România, transferându-se în Primera Division. Publicăm mai jos un fragment dintr-un amplu interviu cu Gică Craioveanu din volumul „Fenomenul Universitatea ‘91“, carte care va fi lansată marţi, 19 februarie, ora 12.00, în sala mare a Primăriei Craiova.

- După acel sezon (1994-1995), ai părăsit România. De ce Spania?

- Am avut mai multe oferte, printre care Standard Liege, Toulouse, dar mie mi-a plăcut campionatul Spaniei. I-am spus impresarului meu, Giovanni Becali, că vreau neapărat să joc în Primera Division. Îmi plăceau foarte mult campionatul iberic, stilul lor de joc. De fapt, fotbalul nostru era asemănător cu cel spaniol, foarte deschis, cu multe ocazii, spectaculos. Întotdeauna mi-a plăcut spectacolul fotbalistic. Şi visul mi s-a împlinit, Becali ducându-mă în vara lui 1995 la Real Sociedad. Am jucat şi în Segunda Division, dar am pus ghetele în cui tot în Primera Division, ultima oară fiind la Getafe CF. Am plecat în străinătate cam târziu, la 27 de ani împliniţi. Şi atunci abia am reuşit să plec de la Universitatea. Antrenorul Victor Piţurcă şi preşedintele Victor Becali trăgeau de mine să rămân, să continuu cu Craiova. Ei ţineau foarte mult la mine... Campionatul acela, 1994/1995, a fost unul dintre cele mai bune pentru Universitatea în