Intr-o casa construita pe mai multe nivele, in varf de tot, au facut Mansarda lui Jumbo. Localul e cam ce si-ar fi dorit toata lumea acum doi-trei ani, dar mai bine mai tarziu, decat niciodata. Un bar deschis in care nu e nevoie sa tipi la personal, daca vrei sa sa te auda cand ceri o bere, un spatiu mic in dreapta lui in care se poate improviza oricand o o scena si lume simpatica. Muzica post-punk, electroclash, brit-pop, rock si electronica daca "se face seara".
Acum vreo doua miercuri, poate trei, nu era deloc complicat sa gasesti un scaun. Pe la noua si jumatate, un baiat cu parul negru de la Israel Lights, pe care am inteles ca-l cheama Liviu, facea piruete in dreapta barului si punea muzica de la calculatorul deschis pentru toata lumea. Cine nu avea lucruri serioase de vorbit isi misca din cand in cand umerii pe cate o piesa de la The Knife sau Joy Division (aleasa de Liviu) sau ce altceva mai puneau clientii barului cu dispozitie de DJ.
Bar, club, lounge, nu stim exact in ce specie sa integram mansarda, dar asta nu–i un lucru rau. Cine are chef sa danseze, poate sa gaseasca un loc sa se zbantuie, chiar daca incaperea e full, cine vrea sa bea, poate sa zaca la masa ca in The Jack sau Cool Cat. Intra lejer 200 de oameni.
Din cate se spune, in mansarda lui Jumbo s-au tinut niste concerte de pomina. Pentru cine nu a fost dar vrea sa-si faca o idee despre cum au iesit serile de muzica live, din mansarda: The Amsterdams, in concert.
Intr-o casa construita pe mai multe nivele, in varf de tot, au facut Mansarda lui Jumbo. Localul e cam ce si-ar fi dorit toata lumea acum doi-trei ani, dar mai bine mai tarziu, decat niciodata. Un bar deschis in care nu e nevoie sa tipi la personal, daca vrei sa sa te auda cand ceri o bere, un spatiu mic in dreapta lui in care se poate improviza oricand o o scena si lume simpatica. Muzica post-punk, electro
