Wilhelm Ostwald a urmat primii ani de şcoală la gimnaziul din localitate, după care, devenind pasionat de chimie, a urmat facultatea de profil a Universităţii din Dorpat.

Wilhelm Ostwald a urmat primii ani de şcoală la gimnaziul din localitate, după care, devenind pasionat de chimie, a urmat facultatea de profil a Universităţii din Dorpat. După absolvirea facultăţii, în 1875, a obţinut postul de asistent al profesorului Arthur von Oettingen, apoi a lucrat ca asistent al profesorului Carl Schmidt. Aceasta a fost, după cum a declarat şi el, perioada care i-a stabilit calea în domeniul chimiei. După un timp provizoriu la Universitatea din Dorset şi la Institutul Politehnic din Riga, a devenit profesor de chimie fizică la Universitatea din Leipzig, unde a rămas până la finalul ca­rierei sale de profesor.

Filosofie? Retragerea din chimie nu a însemnat pentru Wilhelm Ostwald şi retragerea din viaţa publică, astfel că savantul a găsit un nou domeniu spre care să-şi canalizeze talentele ştiinţifice şi organizatorice: filosofia. A publicat o serie importantă de lucrări în acest domeniu: “Imperativul energetic”, “Filosofie naturală modernă”, “Piramida ştiinţelor”. A fost însă şi o parte activă în viaţa publică: a sprijinit mişcarea pacifistă a clasei mijlocii şi era interesat de reformele educaţionale.

Recunoaştere. Wilhelm Ostwald a avut o intensă viaţă ştiinţifică, care i-a oferit multe satisfacţii. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1909, iar în perioada de profesorat la Universitatea din Leipzig a avut elevi faimoşi, care, la rândul lor, au câştigat Premiul Nobel. Este vorba despre August Arrhenius în 1903, Jacobus Henricus van’t Hoff în 1901 şi Walther Herman Nernst în 1920.

Cataliza

Activitatea experimentală a lui Wilhelm Ostwald a început în 1875, cu investigarea legii acţiu