Cind se comenteaza politicul, auzim des expresia „sistem politic“. La noi sistemul politic este asa si pe dincolo, sistemul nu permite, sistemul este de asa natura conceput... Dar dincolo de o formulare facila si folosita oarecum inexact, ar trebui sa vedem ce inseamna un sistem politic. Teoriile sistemice au fost importate in stiintele sociale din inginerie, mai precis din cibernetica.
Conform acestora, un sistem este alcatuit din intrari (in cazul sistemelor politice – resurse umane, de timp, financiare), proces si iesiri, toate acestea supuse unor forte determinate de mediul economic, cadrul juridic si societatea in ansamblul ei.
Daca iesirile (outputs) le simtim cu totii pe pielea noastra sub forma de (contra)performante ale guvernarii, atunci ar trebui sa ne aplecam asupra procesului si asupra intrarilor, cele care, pina la urma, determina iesirile si nemultumirile noastre de lunga durata. Procesul nu ne este noua dat ca sa-l putem controla, asta se poate doar in democratiile liberale ale Occidentului, si nici acolo suficient. Cu cit procesul este mai vizibil (transparent), cu atit avem sanse ca rezultatele (iesirile) sa fie mai multumitoare. Procesul poate fi reprezentat ca un aisberg. Partea ce mai mica a acestuia, cea care se vede si care este la suprafata apei, este determinata de cea care nu se vede, de sub apa, care reprezinta, de fapt, procesul. De exemplu, se vede la televizor (deasupra apei) ca PSD-ul critica Guvernul Tariceanu 2 cu toate ca il sustine la putere.
Care ar putea fi posibila dinamica de baza (cea de sub apa)? Oare ca PSD se afla in dificultate politica si amina confruntarea politica pina isi va regrupa fortele, si pina atunci prefera sa impuna politici prin intermediul Guvernului pe care-l sustine interesat?
Un alt exemplu, de dragul impartialitatii: vedem ca presedintele Traian Basescu, incurajat d
