Fondane – Maritain

Préface par Michel Carassou, in Correspondance de Benjamin et Geneviève Fondane avec Jacques et Raïssa Maritain, Textes réunis et annotés par Michel Carassou et René Mougel, Paris, Éditions Paris-Méditerranée, Collection „Cachet Volant“, 1997, 218 p.

intre Benjamin Fondane, discipolul lui Lev Sestov, ginditorul evreu care refuza toate sistemele intemeiate pe ratiune, si Jacques Maritain, filozoful catolic, aparator inflacarat al gindirii tomiste, intre aceste doua spirite care aveau convingeri atit de diferite s-a legat, totusi, un dialog, un dialog pasionat din care urma sa se nasca o mare prietenie. Aceasta prietenie va fi, in realitate, a celor doua cupluri: Jacques si Raïssa Maritain, Benjamin si Geneviève Fondane.

Cea dintii marturie care apare despre aceasta relatie este, de altfel, o scrisoare catre Raïssa, in aprilie 1933. Si unul, si celalalt erau poeti, evrei si emigranti. Tot atitea motive pentru ca poetul venit din Romania1 sa-i trimita rusoaicei2 exilate volumul sau de poeme, Ulysse3. L-a insotit cu aceasta dedicatie: „Doamnei Jacques Maritain, careia René Schwob ma sfatuieste sa-i trimit acest Ulise evreu [...]“. Corespondenta ulterioara o dovedeste: Raïssa a stiut sa-l aprecieze pe marele poet care era Fondane.

Trei ani mai tirziu, in 1936, Fondane trece numele lui Jacques Maritain pe lista destinatarilor impunatorului sau volum de scrieri filozofice, Constiinta nefericita4. Atunci cind cartea iese de sub tipar, in iunie, autorul sau va fi parasit Franta, de la sfirsitul lui aprilie, pentru a turna un film in Argentina.

Poet, filozof, Fondane era, in acelasi timp, pasionat de cinematografie, incintat de filmul mut si de incarcatura sa poetica. Cind cinematograful a devenit vorbitor – vorbaret, spunea el – si tot mai supus unor imperative economice, Fondane a avut de suferit, cu at