Eu sunt de modă veche. Când aud că un român a inventat ceva care a revoluţionat un domeniu sau care a servit la crearea unor altor lucruri, mi se umple inima de mân­drie.

Eu sunt de modă veche. Când aud că un român a inventat ceva care a revoluţionat un domeniu sau care a servit la crearea unor altor lucruri, mi se umple inima de mân­drie. Îmi doresc să fie cât mai mulţi ca mine. Dar şi mai mulţi ca el. Ca Henri Coandă. A cărui pasiune pentru cercetarea ştiinţifică l-a determinat să conceapă o serie de obiecte zburătoare, care au contribuit la dezvoltarea ulterioară a aviaţiei moderne. După inventarea, în 1907, a unei rachete pirotehnice care a experimentat propulsia prin reacţie a aparatelor de zburat mai grele decât aerul, sublocotenentul de artilerie Coandă a conceput macheta unui avion propulsat de rachetă. În 1910, la vârsta de 24 de ani el a expus, la Salonul Internaţional de Ae­ronautică din Paris, un motor cu reacţie aplicat pe un avion conceput chiar de Coandă. Acesta a fost primul avion cu reacţie din lume. După ce a devenit director tehnic al uzinelor de avioane şi motoare pentru avion Bristo din Marea Britanie, românul a înfiinţat un departament exclusiv pentru fabricarea camioanelor care să formeze ateliere mobile de asistenţă ale aviaţiei.

În contextul primului război mondial, Coandă, transferat în Franţa, a primit o sarcină provocatoare: construirea unui avion care să asigure o rază de acţiune de 1.800 de kilometri şi care să fie dotat cu un tun fără recul care să tragă cinci lovituri consecutive. Aceasta a fost prima unita­te mică de artilerie zburătoare. Ulterior, în cola­borare cu un inginer francez, românul a inventat torpila aeriană. A propus chiar guvernului fran­cez un proiect fantezist pentru acea perioadă – construirea unui tren aerian (alcătuit din cabine construite după modelul avioanelor, care să alu­nece pe cablur