Mai nou, Ion Iliescu se comporta de parca ar fi calatorit inapoi in timp – direct in perioada anilor ’80, cand se tot plangea despre dementul aflat in fruntea statului care il privase de gloria pozitiilor si privilegiilor detinute. Atunci Ceausescu devenise, in viziunea iliesciana, peste noapte inamicul socialismului veritabil. Acum, potrivit crezului "la vremuri noi, oameni noi", septuagenarul identifica pentru "popor" un nou inamic: Traian Basescu – principala amenintare la adresa tinerei democratii romanesti.
Iliescu se va fi opus, anul trecut, suspendarii actualului presedinte preponderent din considerente de circumspectie – un Basescu suspendat se putea lesne dovedi si mai periculos pentru sistemul catalogat drept democratic si construit cu greu de primul sef de stat postdecembrist in vederea mentinerii unei bune parti a parghiilor puterii in cateva maini. Sentimentul sau de Schadenfreude, aceasta mentalitate de "cu cat mai rau, cu atat mai bine", devine manifest ori de cate ori proclama ca in prezent nimeni nu se mai ridica la nivelul si valoarea echipei sale de politicieni din anii ’90. Unicul aspect pozitiv pe care il constata la "noua generatie" de politicieni pesedisti se rezuma la "potentialul intelectual" al acestora.
Din multiple puncte de vedere, sansele victoriei lui Adrian Nastase par mai bune la scrutinul din 2009 decat au fost cele din 2004. Ca atare, Ion Iliescu a schimbat foaia, indulcind considerabil tonul la adresa fostului premier. Este limpede ca presedintele onorific al PSD porneste de la prezumtia unui lapsus total al cetatenilor privind propriile sale demersuri de sabotare a sanselor lui Nastase la fotoliul de la Cotroceni. Va fi uitat, poate, si de propria-i nonsalanta initiala, etalata dupa victoria lui Basescu – atunci va fi presupus, desigur, ca succesorul sau se va dovedi similar de grijuliu si intelegator