De departe cea mai la modă şi, totodată, cea mai eficientă metodă de copiat, este „hands free”-ul. E suficient să ai un prieten care să îţi dicteze cuvânt cu cuvânt teoria, prin telefon. Posibilităţile de depistare sunt reduse: tot mai puţini studenţi mai folosesc căştile clasice, cei mai mulţi preferând să beneficieze de avantajele transmisiei wireless.
Studenţii cu muuultă răbdare îşi fac „servite” – subiecte scrise cap-coadă de acasă şi scoase în timpul examenului, când profesorii nu sunt atenţi. Pentru unii, şi „zgâriatele” sunt o opţiune. Dacă nu au chef să înveţe, studenţii stau şi scriu apăsat teoria pe o foaie, pentru ca urmele să se imprime pe foaia albă, de dedesubt, cu care intră în examen şi care îi mai salvează de la restanţe.
Metodele nu se opresc aici: de ultimă generaţie este pixul cu ultraviolete care, pe lângă pixul propriu-zis, necesită şi o pereche de ochelari, cu care să se observe scrisul. Unii au transformat din banalele pixuri adevărate ustensile de copiat: asemănătoare papirusurilor, copiuţele sunt înfăşurate în jurul pastei, într-un pix transparent, iar studenţii nu trebuie decât să răsucească pasta, ca să copieze teoria sau formulele.
Ieşitul la toaletă poate fi şi el salvator: dacă ai reuşit să transmiţi prin SMS subiectele cuiva, care ţi le-a rezolvat perfect între timp, poţi intra cu ele în sala de examen. Fireşte, se mai folosesc, încă, şi metodele clasice: copiuţele trecute din mână în mână, cărţile „uitate prin bănci”, trasul cu ochiul. (M.C.)
De departe cea mai la modă şi, totodată, cea mai eficientă metodă de copiat, este „hands free”-ul. E suficient să ai un prieten care să îţi dicteze cuvânt cu cuvânt teoria, prin telefon. Posibilităţile de depistare sunt reduse: tot mai puţini studenţi mai folosesc căştile clasice, cei mai mulţi preferând să beneficieze de avantajele transmisiei wireless.
Studenţii c
