Shakespeare, zic unii, n-a existat. Negatia s-a asociat persoanei sale nu in chip de metafora lirica, precum s-a intamplat cu Eminescu in frumoasa poezie a lui Marin Sorescu, ci in chip de pamflet fulminant sau de rece demonstratie academica.
Astfel, sonetele i-au fost atribuite unuia sau altuia dintre protectorii sai nobili, iar piesele, unuia sau altuia dintre dramaturgii contemporani, mai tari decat el la capitolul acte oficiale, sau chiar unuia sau altuia dintre colegii lui actori, mai tari la capitolul. .. talent histrionic decat cel care, in Hamlet, juca, modest, rolul Fantomei.
Cu atat mai mult i-a fost pusa la indoiala paternitatea unei piese pe care, pana in secolul al XVIII-lea, nimeni nu visase, macar, sa i-o atribuie: Eduard al III-lea.
Intr-adevar, coperta elegant inflorata a unei editii purtand, clar, locul si data tiparirii - Londra, anul 1596 - nu pomeneste nimic despre autor, desi titlul integral al cartuliei ne comunica, intr-o engleza emotionant arhaica, faptul ca piesa era, in mod evident, bine cunoscuta spectatorilor: Domnia regelui Eduard al treilea - asa cum a fost de-o suta de ori jucata prin cetatea Londrei.
Aceasta scriere enigmatica, despre care inca nu stim totul, poate fi acum vazuta si in cetatea Bucurestiului, pe scena cea mare a teatrului sau cel (mai) mare, Teatrul National, in regia lui Alexandru Tocilescu si avandu-l ca protagonist pe Ion Caramitru. Din spectacol vom afla, poate, mai multe despre Shakespeare; si, cu siguranta, mai multe despre noi.
...Asta pentru ca Eduard al III-lea vadeste deopotriva finete a analizei psihologice si amploare a viziunii epice - caracteristici recunoscute, ce-i drept, ca apartinand scriiturii celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor. Piesa face parte din categoria dramelor istorice inspirate din viata si faptele unor personaje reale (s-ar inscrie, asadar,
