Turismul romanesc incearca sa-si dezvolte, odata cu integrarea in Uniunea Europeana, criterii de recunoastere definitorii la nivel global, privind calitatea serviciilor oferite si a obiectivelor naturale sau culturale de care dispune in prezent.
Unul din avantajele sale indubitabile, asupra caruia interesul vizitatorilor se manifesta constant, il reprezinta potentialul ecoturistic. Acest domeniu, constituie o forma de turism alternativ cu dezvoltare permanenta, care pentru a putea fi receptat adecvat, presupune includerea anumitor elemente obligatorii, privind contributia la conservarea naturii si a bunastarii comunitatii locale.
Natura, o sursa inepuizabila de agrement
Experienta in natura, nu reprezinta singura caracteristica care diferentiaza ecoturismul de alte forme de turism similare. De aceea, el nu poate fi considerat o simpla forma de turism rural, sau o modalitate facila de agroturism, unde, activitatea se rezuma adeseori, la observarea sau participarea in activitati agricole si de ingrijire a animalelor. Ecoturismul implica, atat vizitarea ariilor naturale in scop educational, cat si implementarea unor solutii cu impact minim asupra ecosistemului, in vederea dezvoltarii comunitatii locale. Zonal, suprafata asupra careia acesta actioneaza, este sensibil mai mare decat in cazul unor simple gospodarii taranesti, incluzand in aria sa fauna si flora variata si o serie de forme de relief cat mai diversificate. Printre activitatile care pot fi practicate, se numara: observarea pasarilor si a animalelor salbatice – Romania fiind beneficiara unei treimi din populatia de mari carnivore a Europei, cu peste 5.000 de ursi si 3.000 de lupi – drumetiile tematice, explorarea zonei carstice dar si cicloturismul sau plimbarile cu barca si caruta. Pentru astfel de modalitati de recreere, sunt necesare fiecarei destinatii in parte, ghizi locali pregatiti
