O ţară văzută de un scriitor. El alb, ea neagră. Filmul iubirii lor are nenumărate, amestecate culori, puse, cu gustul unui peisagist, într-o carte-album de călătorie: Abisinia, de Mihai Tican Rumano, ediţia a doua (prima apăruse la Cugetarea, în acelaşi an), Cartea Românească, 1935. Prefaţa lui Radu D. Rosetti n-are nimic dintr-un cuvînt înainte şi totul dintr-o recunoaştere prietenească a altuia cu "boala dusului". La vremea cînd îi apărea Abisinia, Mihai Tican Rumano (supranume spaniol, cu atît mai evident românesc), avea ceva bagaj de cărţi de călătorie. Le citim pe coperta a doua: Viaţa albului în ţara negrilor, Lacul cu elefanţi, Peisagii iberice, Corrida (Arte, sangre y passion), Dansul canibalilor, Misterele continentului negru, Icoane Dunărene (Dunărea, Delta şi taina Bălţilor) - epuizată, ne anunţă editura, Monstrul apelor. Alte patru cărţi sînt, în '35, sub tipar, una dintre ele urmînd să fie tradusă din spaniolă. Un pasionat harnic.
Cuvîntul înainte, semnat de autor, e, de bună seamă, al unui poet: "puterea amintirilor izgoneşte nimicurile şi preocupările prezentului din fiinţa mea şi vraja neagră a ţinuturilor Africane mă invadează ca o febră."
Hotărîrea e de om al expediţiei, care bate continentul nu ca un lunatec, cum spune şi cum i-ar fi plăcut, pesemne, să credem, ci sistematic. }inta lui este Africa de la răsărit, cu două nume, cel pe care locuitorii înşişi i-l dau, Etiopia, şi cel al arabilor, dispreţuitor, "poporul de jos", Abisinia. }ara evlaviei ortodoxe, atît de departe de neamul ei. Etiopia de necucerit. Abisinia, aleasă, de bună seamă, pentru abisul pe care-l cheamă numele ei.
O geografie de scriitor, şi de explorator, deopotrivă, exactă, dar năpădită de impresii, pe care le simţi în spatele textului de jurnal de călătorie scris şi pentru alţii. Lucru care se vede şi-n punerea-mpreună a tehnicelor hărţi cu fizionomii de b