Juan Vicente Piqueras s-a născut în Los Duques de Requena, provincia Valencia (Spania), în anul 1960. începând cu 1985 a publicat în Spania mai multe volume de poezii: încercările unui erou învins (Tentativas de un héroe derrotado), Cuvântul când (La palabra cuando), Latitudinea cailor (La latitud de los caballos), Epoca apei (La edad del agua), Adverbe de loc (Adverbios de lugar) şi Cătunul (Aldea).
A trăit aproape 20 de ani în Italia, unde a publicat Castelli di Aquitania (Castelele din Achitania), Mele di mare (Mere de mare) şi Palme (Palmieri). A tradus în limba spaniolă opera completă a poetului Tonino Guerra, poeziile lui Cesare Zavattini, ale lui Izet Sarajlic şi ale Cristinei Campo, iar în colaborare cu Rafael Pisot, antologia Cosecha de ángeles (La cules îngeri, Cordoba, 2007) de Ana Blandiana. A primit premiile "José Hierro" (1991), "Antonio Machado" (1999), "Valencia de Poesia" (2006) şi "Ciudad de Medellin" (2007, Columbia). Critica a remarcat caracterul autobiografic al poeziei sale, atât de bogate în enumerări, metafore, imagini, secvenţe intertextuale, şi atât de pline de dragoste pentru lucrurile vieţii cotidiene. O poezie sinceră, cu sentimente adevărate, care deseori recurge la dedublarea vocii narative, în scopul adoptării unei perspective diferite asupra propriei vieţi.
Aldea (2006), ultima sa carte, pentru care a primit Premiul "Valencia de Poesia", reprezintă o întoarcere simbolică şi nostalgică la lumea copilăriei, sub forma unei renaşteri: "Adevărul din fiecare dintre noi - ne spune Piqueras - constă în a nu fugi de propriile rădăcini. Asemenea lui Lazăr - la care opera sa face de multe ori trimitere - este nevoie să Ťrenaştiť la viaţa familiei, a propriilor rădăcini şi să ieşi din tine însuţi pentru a te putea regăsi mai apoi". în panorama poetică actuală, Juan Vicente Piqueras reprezintă o voce şi un ritm particulare, efect al un
