Arta tanara, fara istorie, fotografia a cutezat un timp sa concureze pictura. Se poate spune ca, din aceasta cauza, academismul, in primul rand portretul academic, a cazut in desuetudine, neputand sa rivalizeze cu ea in fidelitate. In mod paradoxal, a fost practicata, cu putine exceptii, tocmai de pictorii academici ratati din motivul aratat. A fost sansa ei. Datorita acestor oameni bine pregatiti teoretic, fotografia a reusit sa comprime etapele si sa cocheteze de foarte devreme cu arta propriu-zisa. Mai trebuie spus ca, de la bun inceput, s-a bucurat de un fel de misionarism progresist, fotografii peregrini facand cunoscuta fotografia, initial daguerrotipia, in toate colturile Europei, fapt ce a condus la o dezvoltare uniforma din Spania pana in Rusia si din Anglia pana in Imperiul Otoman. Evident, fotografia a patruns de timpuriu si in zonele locuite de romani, chiar cu doua decenii inaintea unirii Moldovei si a Tarii Romanesti.
Precursorii artei fotografice din Romania
O cercetare a fondului de fotografie din secolul al XIX-lea conduce la constatarea urmatoare: lucrari aproape artistice au executat majoritatea fotografilor si pot fi considerate exceptii; concomitent cu "meseriasii", au activat si fotografi preocupati de cautarea unor noi moduri de exprimare - sa-i spunem - artistice. Nu au fost multi si toti au trait in Bucuresti (Carol Popp de Szathmari, Moritz Benedict Baer, Franz Mandy si Franz Duschek-fiul). Regiuni cu numeroase ateliere fotografice, precum Moldova si Dobrogea, nu se remarca printre cele cu fotografi care au cutezat sa produca si altceva decat lucrari conforme gustului public. a lucrarile pastrate, fata de pretentiile comanditarilor. Cu toate ca arta fotografiei din Romania nu a cunoscut un experimentalist "fara limite" ca Man Ray, l-a produs cu trei decenii inaintea acestuia pe "modernistul" Franz Duschek-fiul si l-a
