Mi-am propus sa scriu in aceasta rubrica, atunci cand in Iasi nu se petrec mari evenimente, despre oamenii pe care ii consider valorosi, reprezentativi. Fireste, am sa fiu subiectiv, dar asta inseamna mai curand exigenta decat indulgenta. Am convingerea ca exista in dulcele targ o mana de scriitori (si nu numai) care ar face cinste oricarei reviste, oricat staif ar avea ea.
Eu unul nu stiu multi eseisti, de pilda, care sa scrie mai bine decat Valeriu Gherghel, Dragos Cojocaru, Mircea Platon (retras deocamdata dincolo de Ocean), O. Nimigean sau Antonio Patras. Se pare ca induce Moldova asta o anumita predispozitie pentru joc, pentru eleganta, rafinament al discursului... La fel, cand pe harta poeziei actuale fixezi nume precum Mircea Popovici (ce personaj, promit sa revin asupra acestui nedreptatit poet!), Emil Brumaru, Cezar Ivanescu, Mariana Codrut, Nichita Danilov, acelasi O. Nimigean (caruia ii cam duc dorul), Radu Andriescu, Constantin Acosmei, incepi sa-ti dai seama ca nu prea ai de ce sa-ti creezi complexe. Ei bine, despre toti acestia, dar si despre altii, profesori sau pictori (pai cum sa il uit pe Val Gheorghiu?), am sa scriu atunci cand voi avea impresia ca in cultura Iasilor nu se intampla lucruri care sa ma starneasca.
Si pentru ca sunt, in pofida aparentelor, un timid incurabil, profit de aceasta ocazie pentru a balmaji cate ceva despre un om pentru care am o slabiciune. Intre barbati astfel de lucruri nu se prea pronunta face to face, declaratiile de amor subit sunt dubioase, mai ales in randul unor incurabili admiratori ai sexului frumos si furtunos, cum cred ca suntem amandoi.
Pe Florin Faifer (foto) scriitorul l-am admirat cu destul timp inainte de a apuca sa ii strang mana. Ii citisem cartile si descoperisem cu incantare pe criticul care scrie cel mai bine din bransa (nu sunt vorbe mari); cand isi pune in minte, autorul Semne
