Există oare şi un "complex Telemah" care să indice trauma absenţei tatălui din viaţa unui fiu, în jurul căreia devine tot mai dens haloul misterului legat de dispariţia lui sau tot mai strălucitoare aureola care-l învăluie dacă se întoarce biruitor, după ce-a săvârşit isprăvi şi a străbătut alte ţinututi sau alte lumi? Oare copilăria fiului fără tată este fel de dureroasă şi hotărâtoare ca prezenţa părintelui dominator care naşte complexul oedipian? Ce înseamnă întoarcerea tatălui pentru fiul care se află în pragul maturizării?
Toate întrebările s-au ivit după lectura a doua romane apărute anul trecut şi care, într-un anume fel, se pot interpreta ca meditaţii implicite şi explicite asupra legăturilor profunde şi complicate dintre părinţi şi copii: Întoarcerea acasă de Bernard Schlink (Editura Polirom, 2007, traducere de Herta Spuhn) şi Un secret de Philippe Grimbert (Editura Trei, 2007, traducere de Mioara Izverna).
Ambele romane sunt naraţiuni la persoana I, au forma unor confesiuni ale personajului - narator, fiul unor părinţi cu un trecut ocultat cu grijă, înzestrat cu o intuiţie deosebită şi cu o dorinţă intensă de a descoperi întâmplările cărora le datorează venirea pe lume, dramele care i-au configurat copilăria şi l-au marcat definitiv. Iar istoria familiei păstrează ascunse încă urmările întâmplărilor petrecute în cel de-al Doilea Război Mondial.
Un secret, apărut în Franţa în 2004, a fost nominalizat pentru mai multe premii (Medicis, Femina, Goncourt), dar a fost distins cu premiile care confirmă succesul la publicul cel mai receptiv faţă de subiectul lui: Goncourt-ul liceenilor (2004), Premiul cititoarelor revistei "Elle" (2005), Premiul Wizo (2005). Întoarcerea acasă a apărut în spaţiul german în 2006, la peste un deceniu după micul roman Cititorul care l-a propulsat pe Bernard Schlink între cei mai citiţi autori ai sfârşitului de secol,
