- Editorial - nr. 32 / 15 Februarie, 2008 Il priveam uluit. Rosu de furie, nervos - nevoie-mare -, nu-si mai gasea cuvintele. Aflat la volanul luxoasei lui limuzine vitupera, tuna si fulgera. Era suparat pe mama-natura ca, de cand a plecat el din Bucuresti, pana a ajuns intr-o statiune de pe Valea Prahovei, vremea s-a schimbat. A nins, s-a facut polei. Pe dumnealui asta l-a suparat. L-a enervat. Sfarsindu-si de improscat veninul, aproape sufocat, mai apuca sa clameze: "Ce fel de tara-i asta?". Adica, Romania! In viziunea lui catastrofica, de cassandra moderna aflata la volan, Romania "asta" era vinovata, nu el, ca a plecat la drum, pe o vreme schimbatoare, intre timp devenita potrivnica, asa cum se mai intampla in anotimpul acesta capricios. Romania "asta"era vinovata ca, desi prevenit de niste previziuni meteorologice clare, n-a ramas acasa, la caldurica, sa priveasca la televizor, in halat si in papuci, si s-a aventurat in imprevizibilul cotidian. Romania "asta" era vinovata pana si pentru faptul ca nu si-a dotat pneurile luxoasei masini cu lanturile antiderapante, atat de necesare pe timpul iernii. Ce mai, pentru toate acestea Romania "asta" e de vina! El, niciodata! Schimbi postul si dai de o gaita guresa, fugita de la un ziar altadata prestigios, pripasita acum pe la un post de televiziune. Ascult ce spune gasca beata, asmutita pe bani grei impotriva tarii, si nu-mi vine sa cred, auzind-o ce tampenii debiteaza pentru acel pumn de arginti ai Iudei: "Eu nu vreau sa mor pentru tara! Tara sa moara pentru mine!". Imi vin imediat in minte cuvintele intelepte: "Parintii si tara nu se vorbesc de rau!", imi amintesc si de versul arghezian "Maica, multi te-au dusmanit", cand dau, butonand, tot la rubrica unui post de televiziune, de urmatoarele cuvinte bascalioase ale luarii in zeflemea: "Tara pe care o meritam!" Zau? Adica, noi, nu guvernantii, meritam ce-i mai rau?! Da