Este greu, chiar imposibil de spus dacă în primăvara 1985, cînd i-a apărut romanul Un om norocos, Octavian Paler se considera ori nu el însuşi "un om norocos". Deşi datată 1984, cartea fusese publicată foarte probabil pe la sfîrşitul primului trimestru al anului urmator, am temeiuri să cred că prin martie-aprilie 1985. Primise "bunul de tipar" la 25 decembrie 1984 şi este cu neputinţă să fi fost tipărită înainte de sfîrşitul anului, doar într-o săptămînă. Iar 25 decembrie era ziua de Crăciun. Intervalul ar fi fost oricum prea scurt pentru tipărire, chiar dacă vacanţă de Crăciun în acea vreme nu exista oficial, iar ziua de Crăciun era o zi lucrătoare ca oricare alta. De aceea şi figurează, în caseta tehnică a ediţiei princeps, ziua de 25 decembrie ca dată a Ťbunului de tiparť. Se lucrase, aşadar, la editura "Cartea Românească", în ziua de Crăciun a anului 1984, anul orwellian...

Crăciunul nu era însă o sărbătoare interzisă în România de atunci, ci una semiclandestină. Sau, poate încă mai exact, una fantomatică, neatestată, existînd ca într-o realitate paralelă. Tacit îngăduită de autorităţi, tolerată, dar fără nici o cît de vagă recunoaştere publică. Nu exista nici o aluzie, măcar, la sărbătoarea universală a Crăciunului în presa scrisă a României de atunci, la radio sau la televiziune, toate controlate de partidul unic. în preajma Crăciunului, în zilele de dinainte şi de după, cuvîntul însuşi era prohibit. Nu fusese totuşi scos din limba română, dar era ţinut în carantină. în Micul dicţionar enciclopedic (ediţia I-a 1972, ediţia a doua 1977), una dintre cele mai importante lucrări lexicografice ale acelei vremi, deschisă cu inevitabilul portret standard al lui Nicolae Ceauşescu şi cu un la fel de inevitabil citat mobilizator ("să lăsăm generaţiilor viitoare, urmaşilor urmaşilor noştri, o viaţă liberă, înfloritoare, în viitor minunat, comunist"), "crăciun" era d