"Prima pravalie din cale are firma... La Dorobantul Roman si e a lui Herman Binder, fost negustor in Bucuresti."
Se intampla in 1909 la Alexandria si Rosetti tocmai coborase de pe vapor cand a retinut aceasta remarca, notand in continuare: "E de observat ca ori unde s-o duce si-o deschide o negustorie un evreu, pune o firma nationala. La New-York, se numara cu zecile firme - la Briciul lui Cuza, Castelul Peles, Orasul Bucuresti etc... Alexandria si Cairo poseda o intreaga colonie de evrei refugiati din Romania".
In Alexandria, vizitatorul nostru a fost mai intai primit si ajutat de un anume domn Valeanu, care era atunci reprezentantul Serviciului Maritim Roman.
De remarcat ca sediul acestuia se afla in acelasi palat (termenul folosit de Rosetti, care ne asigura ca nu a gresit) cu marele serviciu maritim Norddeutscher Lloyd, Valeanu fiind atunci si directorul pentru Alexandria al Casei "Muller & Comp".
In acei ani, interesul turistilor pentru antichitatile orasului era inca scazut, in profitul afacerilor, al Bursei in principal si al "mersului bumbacului", cum scria autorul preluand expresia curenta a momentului.
Ca si acum, dar cu deosebirile tehnice de rigoare, calea cea mai folosita intre Alexandria si Cairo era cea feroviara, una dintre primele construite in Orient. Un aspect care l-a socat atunci pe Rosetti de-a lungul drumului este vizibil si astazi la casele satesti si chiar in multe cartiere urbane: "Curtile se fac deasupra caselor, ca sa se castige loc."
De aici, mai mult de o treime din Notele de calatorie se ocupa de vizitarea orasului Cairo si a monumentelor celebre care il inconjoara. Pentru aceste destinatii, Rosetti a trebuit sa-si tocmeasca un "dragoman", cum inca se numea pe atunci un translator in mai tot spatiul circummediteranean. "Pe dragomanul meu il cheama Ignatz Iacob, evreu din Romania, si sistemul
