În prezent, civilizaţia nu trebuie doar atât: apărată. Fără încetare ea trebuie să creeze, pentru că barbaria, ea, nu conteneşte să distrugă şi nu este niciodată mai ameninţătoare, barbaria, decât atunci când are aerul, la rândul ei, de a construi. Cea mai mare nenorocire a lumii, la ceasul în care vorbesc, este că niciodată n-a fost mai greu să distingi între constructori şi distrugători, căci niciodată barbaria n-a dispus de mijloace aşa de puternice pentru a abuza de decepţiile şi de speranţele unei umanităţi însângerate, ce se îndoieşte de ea însăşi şi de viitorul ei. Niciodată Răul n a avut ocazie mai bună de a se preface că înfăptuieşte lucrarea Binelui... Niciodată Diavolul nu şi a meritat mai mult numele ce i l a dat Saint Jérôme, acela de Maimuţă a lui Dumnezeu." (Cea care, adică, îl maimuţăreşte).
Cum să nu-l identifici ca autor al acestor rânduri, căci numai el le putea aşterne, cu al său ton lucid vizionar inimitabil, pe Georges Bernanos, cel celebrat astăzi la cinci decenii de la dispariţia sa, în 1948; puţin înainte scrisese rândurile citate... Celebrat, desigur, în Franţa şi în lume, dar în realitate cam ne ascultat, continuând în deşert să vorbească; acum ca şi în timpul vieţii sale. Respectat, desigur, pentru că impune respectul - şi lăsat să vorbească în gol, ca şi cum n-ar spune ceea ce cu atâta sfântă energie - şi claritate - spune.
"Poate că nu vă interesaţi prea mult de lumea de mâine. Dar lumea de mâine se interesează mult de tot de voi. Vă spuneţi fără îndoială: orice s-ar întâmpla, voi afla mijlocul de a intra în ea, într-un fel sau altul... Da, fără îndoială. Dar să sperăm că nu cum intră mielul în gura lupului."
Când vorbeşte de barbarie, Bernanos nu se referă doar la războaie şi sălbatice totalitarisme, de dreapta, de stânga, el, care printre cei dintâi le-a semnalat caracterul intolerabil... Barbarie pentru
