Atraşi de apă, ca de tărîmul unde nu le-a fost dat să trăiască, oamenii şi zeii lor au ieşit din mare, s-au luptat cu ea, în momente de nebunie legendară, şi-au aflat sfîrşitul, departe de ţărm şi, mai ales, au încercat s-o străbată. Să găsească pămîntul de după mare. Curiozitatea naşte aventura.

Despre vechile aventuri pe mare, expediţii despre care nu ştim cît au fost şi cît n-au fost, scrie Ion Acsan Odiseea primilor corăbieri. Pe urmele vechilor expediţii maritime, publicată în colecţia Lumea veche a Editurii Historia. Cunoscător al limbilor Antichităţii şi-al poveştilor ei, pe care le-a tradus, Ion Acsan pune cap la cap, din mituri şi literatură, o enciclopedie. Una care începe cu cele patru elemente ale căror simetrice uniri şi conflicte, pămînt-apă, foc-aer, au făcut, zice-se, lumea pe care o ştim. Fiecare dintre ele are zei, simboluri, capricii, legende. Ion Acsan se opreşte la apă, în Sumer, în Polinezia, în Egipt, în Dobrogea preromană, cu detalii despre epopei, ştiute sau pierdute, cu citate avizate din specialişti în mitologie şi gîndire magică, de la Kernbach la Blaga şi cu referiri, poate mai multe decît se cade, la mai vechile-i scrieri pe temă. Totul asezonat cu nume dintr-o limbă definitiv străină, avînd, în sunetul ei, exotismul nostalgic al poveştilor copilăriei.

Descoperirea trunchiului scobit, plutitor, descoperirea vîslei sînt capitole de istorie a tehnicii suprapuse peste o geografie la care nu avem acces, chiar dacă mai recunoaştem cîte ceva, şi trebuie să credem călăuza pe cuvînt, cînd ne spune cine erau, unde trăiau corăbierii cei vechi: "Din ţinuturile baltice, Polonia, Belgia, nordul Franţei şi pînă în Anglia, prin mileniul al VII-lea î.Hr. a înflorit o cultură care şi-a luat numele de la localitatea unde a fost identificată şi cercetată temeinic: Maglemose din insula Seeland. Aici se află capitala Danemarcei actuale. În peri