- Diverse - nr. 33 / 16 Februarie, 2008 Ce se constata, in Romania, in ultimii ani? Ca suntem martorii unei realitati contradictorii. Prima propozitie a paradoxului consta in aceea ca un numar din ce in ce mai mare de romani decid sa plece la munca in afara granitelor tarii, nu de putine ori stabilindu-se definitiv chiar, cu familiile sau fara, pe meleaguri straine. Motivele invocate de acestia sunt arhicunoscute: munca mai multa (cel putin uneori), dar considerabil mai bine platita, un acces net superior la educatie, ca sa nu mai vorbim de conditiile de trai, ce sunt inca la ani buni lumina fata de cele de aici. Un astfel de roman, plecat de doi ani in Canada, spunea ca, in acest rastimp, si-a putut cumpara o casa pentru care ar munci o viata intreaga sa si-o poata permite in Romania. Intrebarea (si cea de-a doua propozitie a paradoxului) este: de ce, in conditiile in care tot mai multi romani pleaca, tot mai multi straini vin sa faca afaceri in tara noastra? Pentru ca, atrasi de oportunitatile deloc neglijabile oferite de o piata emergenta din multiple puncte de vedere, acestia vin, de multe ori pe termen nelimitat, fie pe cont propriu, fie ca manageri in cadrul companiilor multinationale. Asadar, unde rezida explicatia? De ce strainii vin, iar romanii pleaca? S-ar putea argumenta, desigur, ca strainii dispun de capitalul necesar unor investitii _ adica exact ceea ce le lipseste romanilor _, in definitiv, acesta fiind motivul pentru care pleaca. Raspunsul poate fi insa (si) altul: diferenta de mentalitate. Drept pentru care, desi romanii (cei mai multi dintre ei) au castigat suficienti bani pentru a-si deschide o afacere prospera in tara, decid totusi sa ramana definitiv peste hotare, alegand, de fapt, calea cea mai usoara. Asta, in timp ce strainii nu se dau in laturi de la a le face "munca cea grea" a ridicarii unei economii. Capcana este insa ca tot ei vor cule