- Politic - nr. 33 / 16 Februarie, 2008 Daca, sub anumite aspecte, electoratul roman este, azi, mai informat (mai ales cel de la orase), un lucru nu poate fi eludat: maturizarea acestuia este inca departe de a se fi produs. Indeobste, un actor politic serios isi atrage electoratul prin elemente cum sunt: discursul, prezentarea programelor, mitingurile electorale, interviurile din media cu privire la problemele de interes public, comunicatele s.a. La noi este, insa, altfel decat in SUA, Anglia, Germania si in alte tari cu democratii avansate, consolidate. Unele partide, in loc de programe, le ofera alegatorilor, in campaniile electorale, mici, bere si carnati, cetatenii (de regula, oameni cu venituri modeste) asociind "competenta" liderilor cu actiunile caritabile izolate, necunoscand nimic despre programele partidelor. Intr-un cuvant, cetatenii voteaza afectiv, si nu rational. Mai mult, voteaza de prea multe ori aspectul fizic, imaginea, impresia creata ("baiat bun", se lupta cu oligarhii etc. etc.), lasandu-se influentati de cei asemanatori lor, cu atitudini, conceptii, comportamente similare. "Cand il vad pe Basescu, parca-l vad pe tata, fie iertat!", spunea, recent, o femeie dintr-un sat ialomitean. "Si domnul presedinte, ca si tata _ spunea alta femeie _ nu se supara, iar cand mai (si) bea cate un sprit, radea de orice in hohote!". … Cam asta este, daca luam in calcul tricourile vargate ale presedintelui, limbajul neelaborat, rasul lui continuu (cand, de fapt, situatia e de plans), manifestarile imprevizibile si neprotocolare ale acestuia. Ce mai, e, cum spuneau multi, "omul nostru din popor!", dar cu milioane de euro in conturi, adaugam noi. Datorita acestui mod, primar, de a-i aprecia pe unii lideri de partide (sau cu functii importante in stat), la conducerea tarii au ajuns, in urma alegerilor, mereu, oameni fara mesaj politic, personaje (nu personalitati) ca