- Diverse - nr. 33 / 16 Februarie, 2008 Sunt ardelean, si desi roman din mosi, stramosi, consideram ca ardeleanul, prin felul lui, de a fi, merita sa fie admirat in primul rand prin vorba lui molcoma, prin judecata chibzuita si impartiala, cinste dovedita in orice imprejurare, prin respect fata de semeni si fata de toate vietuitoarele si om cu frica lui Dumnezeu. Erau o parte din motivele pentru care faceam mereu precizarea roman-ardelean. Pana de putin timp, cand mi-am dat seama ca proverbul cu padurea si uscaturile are valabilitate si la grupuri foarte aproape de inima ta. Prima surpriza mi-a oferit-o un fiu de taran din imprejurimile Clujului, care a ajuns un soi de lider de partid, si care minte in mod repetat privind alegerile parlamentare din 2004. Vorba molcoma este transformata intr-un tir de mitraliera, desi el este o umila trompeta a celui care nu se pricepe decat la invrajbiri producatoare de zoaie, pe are incearca sa le arunce peste geamurile tarii, cand de fapt le arunca asupra noastra, a tuturor, obligandu-ne sa traim "prost". Un alt exemplu provine din apropierea Clujului, dinspre Turda sau Campia Turzii, care faureste continuu scenarii si are tupeul sa considere ca el trebuie sa fie platit si cand nu participa la lucrarile parlamentului, dar, din spirit de "onestitate" renunta la aceasta plata. Deci, renunta la ceva ce nu merita. Inchei cu un ultim exemplu provenit de pe Valea Jiului, al insului care a trecut de la conditia de a se considera Eminescu la inchiuirea ca este un justitiar, cand, de fapt, nu este altceva decat un trepadus avid de putere, care incearca sa induca in eroare o patura batuta de soarta atat prin ocupatie, cat si prin modul de trai. Este un exemplu de profitor, care chiar si la inchisoare a avut conditii de trai mai bune decat ortacii lui. Imi cer scuze ca revin asupra unui exemplu din Cluj, care se incadreaza in acea lipsa de r