Kosovo se pregateste, duminica, sa-si proclame unilateral independenta, dupa un secol de divergente intre sarbi si populatia majoritara etnica albaneza. Daca Statele Unite si marile puteri europene sprijina crearea noului stat, Rusia si Serbia se opun vehement. Regiunea este una dintre cele mai sarace in Europa: mai mult de jumatate din populatie se afla sub pragul saraciei, in ciuda unor importante resurse minerale, agricultura este principala activitate economica in zona.

Istoria Kosovo

Provincia Kosovo a aparut ca entitate politica in anul 1945. Pana atunci, tinutul a apartinut partial sau in intregime altor state: Albania (in perioada ocupatiei italiene), Serbia, Muntenegru, Imperiul Otoman si Imperiul Bizantin, Bulgaria si chiar Imperiul Roman.

Slavii si albanezii au co-existat in Kosovo inca din secolul al VIII-lea. Regiunea a reprezentat centrul Imperiului Sarb pana la mijlocul secolului al 14-lea, iar sarbii considera Kosovo drept leaganul civilizatiei lor. De-a lungul timpului, albanezii au devenit predominanti in regiune, insa Kosovo a continuat sa fie o provincie sarbeasca.

Provincia a intrat sub dominatia otomana in 1389, cand sarbii au fost invinsi de turci la Campia Mierlei. Kosovo a fost preluat de trupe austriece in timpul razboiului austro-turc din 1683–1699 cu ajutorul a 5.000 de albanezi condusi de arhiepiscopul catolic Pjeter Bogdani. In 1690, teritoriul a fost recuperat de catre otomani.

Pana la sfarsitul secolului XIX, albanezii au devenit principalul grup etnic in Kosovo.

Sarbii au recastigat controlul asupra Kosovo in 1913, provincia devenind parte din fosta Iugoslavie. In anii '60, in locul unei politici de suprimare a identitatii albanezilor, Belgradul a abordat o atitudine mai toleranta, iar etnicii albanezi au inceput astfel sa aiba acces la pozitii de raspundere in adminis