"O echipă complexă a Securităţii, în care fuseseră incluşi şi câţiva de la De­partamentul Tehnico-ştiinţific, investiga discret cazul unui cetăţean din Goleşti, comună suburbană a Floreştilor, care se plângea că i s-a plantat în măsea un radio minuscul pus pe lungimea de undă a Europei Libere..."

O echipă complexă a Securităţii, în care fuseseră incluşi şi câţiva de la De­partamentul Tehnico-ştiinţific, investiga discret cazul unui cetăţean din Goleşti, comună suburbană a Floreştilor, care se plângea că i s-a plantat în măsea un radio minuscul pus pe lungimea de undă a Europei Libere. Cetăţeanul, un tractorist dat afară de la SMT pentru beţie (se îmbăta atât de tare, încât ara brazdele în formă de opt), făcea asta când lua ceva peste nivelul de la care se îmbăta criţă.

Că avea un aparat de radio în măsea, fie şi pe lungimile de undă ale Europei Libere, nu era o prea mare problemă. Lumea plesnea de nebuni şi Securitatea se confrunta cu fel de fel de asemenea cazuri, care de care mai ciudate, cum era cel al unui bătrân analfabet din Vintileasa, care pretindea că noapte de noapte vine la el, pe furiş, să discute teoria Relativităţii, însuşi Albert Einstein. Nu faptul că Albert Einstein, declarat mort de toate manualele, discuta cu un analfabet din satul Vintileasa, ţara, România, atrăsese atenţia Securităţii, ci menţiunea că venea pe ascuns.

– Păi, de ce să vină pe ascuns?!, se mira ofiţerul care primise cazul, suficient de citit ca să-şi aducă aminte că Albert Einstein nu figura pe lista autorilor interzişi.

În cazul celui de la Goleşti, Securitatea se vârî pe fir, deoarece respectivul nu numai că se plângea de ce i se plantase în măsea, dar, mai mult şi mai grav, reproducea la bodegă, în gura mare, fragmente întregi din emisiunile Europei Libere din seara anterioară. Postul de radio de la München era bruiat dur, ex