O extraordinară cântăreaţă a anilor ’70-’80, foarte aproape de maniera solistelor afro-americane. Păuniţa Ionescu a plecat din România în 1990. S-a întors în ţară acum cinci ani, a stat puţin şi a plecat pe tăcute, aşa cum a venit. Zilele acestea a revenit în România. Dar de data aceasta vocea uriaşă a anilor ’70 a dorit să-şi “cânte‘‘ cuvântul. În premieră, după mulţi ani.
Avea un glas puternic de zguduia scaunele. Mai ştie cineva ceva despre ea? Un comentariu şi o întrebare de pe Net. Da, acum ştim.
O extraordinară cântăreaţă a anilor ’70-’80, foarte aproape de maniera solistelor afro-americane. Păuniţa Ionescu a plecat din România în 1990. S-a întors în ţară acum cinci ani, a stat puţin şi a plecat pe tăcute, aşa cum a venit. Zilele acestea a revenit în România. Dar de data aceasta vocea uriaşă a anilor ’70 a dorit să-şi “cânte‘‘ cuvântul. În premieră, după mulţi ani.
“Am început să cânt din burta mamei mele, o dată cu mama mea. Părinţii mei au fost artişti lirici, iar eu am crescut pe culoarele radioului. În casă la noi venea Sile Dinicu, era o atmosferă artistică. În acest mediu am crescut şi eu, şi sora mea, care a terminat Conservatorul. Singura care n-a studiat muzica am fost eu! Mie mi-a dat Dumnezeu acest talent, această voce, nu este meritul meu‘‘, începe să depene povestea Păuniţa.
ÎNCEPUTUL. La ce vârstă a cântat prima oară? “Pe la vreo 4 ani, un cântecel cu «Puiul mamei». Mama îmi cânta foarte mult, pentru că eu am fost un copil neastâmpărat şi trebuia să mă legene pe picioare, pentru că altfel nu adormeam. La şcoală îmi plăcea să cânt în cor, şi profesoara m-a dat afară pentru că stricam corul. Eu de fapt nu aveam voce de cor, acum îmi dau seama, aveam o voce de solist. Şi de câte ori mă dădea afară, mă duceam şi cântam de la geam de răsuna toată curtea şcolii!‘‘ Cu adevărat a început să cân
