Un actor fenomenal, generos, atent, un as al improvizaţiei, un actor cu har şi câte alte cuvinte dragi pentru ce înseamnă Ştefan Mihăilescu-Brăila în sufletul Dorinei Lazăr
Era inepuizabil în comedie. Orice actor care trăia alături de el se bucura de “creaţie”, spune Dorina Lazăr.
Un actor fenomenal, generos, atent, un as al improvizaţiei, un actor cu har şi câte alte cuvinte dragi pentru ce înseamnă Ştefan Mihăilescu-Brăila în sufletul Dorinei Lazăr:
Cum ţi-l aduci aminte la-nceputuri?
Dorina Lazăr: Am debutat alături de el când am venit la Teatrul Giuleşti într-o frumoasă piesă a lui Robert Thomas, care se petrecea în lumea circului, “Freddy” – el avea rolul principal şi era foarte bine. Era uluitor. Mi-era frică de el. Circulau vorbe că e dificil, că e ciudat. I se dusese buhul de partener câinos. N-a fost deloc aşa! A fost extrem de generos şi atent. Deşi nu am vorbit cu el niciodată despre asta, eu credeam că ne leagă un secret. Mama mea a fost actriţă, la începuturi la Teatrul din Brăila, unde a fost şi el. Cred că au fost colegi, cel puţin aşa mi-a plăcut să cred, că mă protejează. A fost o plăcere să joc alături de el.
Bucuria creaţiei
Ai învăţat ceva de la el?
Îl priveam cu neruşinare. Ticuri comice, un fel al lui de a se mişca. Era inepuizabil în comedie. Orice actor care trăia alături de el se bucura de “creaţie”, devenea creativ. Sigur, fiecare cu mijloacele lui. Era un as al improvizaţiei. Îi plăcea să găsească accidente creative ca să dea prospeţime scenei şi să-i facă pe parteneri să găsească bucuria jocului. În “Freddy” juca un clovn. Acţiunea se petrecea în lumea circului. El de “ACOLO ERA”. Era aşa de verosimil. Puteai să-l duci la circ, să se bată cu clovnii de meserie, ar fi ieşit câştigător.
Seriozitate de chirurg
Putea juca bufonii shakespearieni, nu cr
