Felul în care - cu cîteva excepţii - presa noastră a tratat vizita preşedintelui Sarkozy mi s-a părut ridicol: o vizită de lucru a unui şef de stat din Uniunea Europeană (care n-a fost mai mult, dar nici mai puţin decît o vizită de lucru) a fost "întîmpinată" cu glumiţe de Gara Obor şi cu aiureli de cartier dîmboviţean.

Trec repede peste mărunţişuri: Cotidianul, un ziar "pentru cititori de elită", cum zice reclama, scrie numele tatălui Carlei Bruni "Bruni-Tedesky" (de fapt, e Tedeschi). În Ziua, ştirea e dată la "Externe" - că doar Sarkozy e străin, nu? Multe ziare şi televiziuni au încercat să extragă cu forcepsul o semnificaţie majoră din durata scurtă a vizitei şi din faptul că s-a scurtat şi mai mult faţă de anunţul făcut iniţial. Cu o minimă documentare, ar fi aflat că acesta este stilul preşedintelui francez, "rob" al eficienţei şi al adaptării din mers la situaţie. Şi, cu un minim bun-simţ, ar fi ajuns la o concluzie simplă: Nicolas Sarkozy nu avea de ce să zăbovească mai mult în România: s-a întînit cu preşedintele şi premierul, a ţinut un discurs în Parlament, a semnat un acord, s-a întîlnit cu comunitatea francezilor. Ce era să mai facă? Să viziteze Muzeul Satului şi să mănînce un mic pe malul lacului Snagov?! Dar toate acestea sînt fleacuri. Tot fleacuri sînt - deşi mult mai zgomotoase şi impertinente - "aproponturile" la relaţia sa cu Carla Bruni, apărute în tabloide. "Însurăţelul Franţei vine azi la Bucureşti", scria 7 plus, punînd pe prima pagină şi titlul unui vechi şlagăr de mahala reciclat astăzi ("Mă iubeşte femeile"). Dar de-aia sînt tabloide, ca să scoată cu orice chip senzaţionalul din orice. Numai că asemenea atitudini au apărut şi în presa cu pretenţii, care se supără dacă îndrăzneşti să n-o consideri "serioasă", "de referinţă", "quality". Evenimentul zilei a titrat: "Soţul Carlei Bruni vine la Bucureşti". Recunosc un "ce" simpatic î