Într-unul din multele seriale americane dedicate fenomenelor paranormale, are loc o conversaţie între un tînăr clarvăzător şi o colegă de breaslă cu experienţă. "De ce i-ai spus acestui om că soţia o să se întoarcă la el? Ştim amîndoi că nu e adevărat." "Dragul meu, află de la mine un lucru, la început de carieră: oamenii nu vin aici să afle nici viitorul, nici adevărul. Vin să audă veşti bune."

Pentru cei care se miră de ce vrăjitoarele autohtone îşi permit să-şi ridice vile rupte din soare şi se plimbă în papuci de aur, cînd multe nu ştiu să lege două cuvinte, răspunsul e simplu. Nu-ţi trebuie nici educaţie, nici prea multă înţelepciune, nici vreo sensibilitate deosebită, ca să înţelegi un lucru: exceptîndu-i pe cei, foarte puţini, care au luat această decizie din curiozitate sau plictiseală, în momentul în care s-au hotărît să vină la vrăjitoare, oamenii au cedat reflexului care îl face pe cel ce se îneacă să se agaţe şi de un pai. Aşa că nu este surprinzător nici faptul că mulţi clienţi sînt, altminteri, persoane raţionale şi sceptice: tocmai aceştia se găsesc de multe ori dezarmaţi în faţa unui eşec, cînd este nemeritat şi iraţional. Dacă se izbesc de o situaţie traumatică, sînt gata să recurgă la ajutorul oricui, prin orice mijloace, cu orice risc sau sumă de bani. Iar "descîntătoarelor" le rămîne doar să le întreţină iluziile. Mai ales că e foarte profitabil.

"Sînt sigură că mi-a făcut farmece"

Emilia are 45 de ani şi este contabil. Imediat după terminarea facultăţii, s-a căsătorit cu un avocat. Apoi au venit copiii: o fată, acum studentă la ASE, şi băiatul, licean. Viaţa ei părea să se scurgă fără obstacole majore şi se pregătea, liniştită, de pensionare şi nepoţi. Pînă cînd, acum doi ani, soţul i-a făcut o mărturisire: nu mai vrea să trăiască în minciună, a cunoscut pe altcineva. Va avea în continuare grijă de copii, va fi alături de ea