În cîteva zile, vizitînd doar cîteva dintre redacţiile celor mai importante publicaţii, printre care două săptămînale şi un cotidian, chiar dacă afli informaţii direct de la "sursă", adică de la redactorii lor, n-ai cum să-ţi faci decît o imagine superficială asupra presei poloneze. Poţi, în schimb, să surprinzi tendinţe generale şi ceva din atmosferă şi din modul de lucru, prin răspunsuri uneori standard, alteori mai nuanţate, prin gradul de interes faţă de cititori, prin gesturi mărunte. Dar, mai ales, ai tentaţia să compari în permanenţă cu ce se întîmplă în presa de la noi.

Săptămînalul universal. Într-o redacţie cu un aer romantic, din centrul vechi al Cracoviei, ticsită de cărţi şi de obiecte de mobilier printre care şi o tablă "de şcoală" pe care se scrie cu cretă, aflăm povestea săptămînalului Tygodnik Powszechny. Este o revistă socială şi culturală, de fapt "de cultură catolică", după cum ne-o prezintă redactorii ei. De altfel, redactorul-şef, Adam Boniecki, e preot şi, ca o primă comparaţie, deşi la noi Biserica este în continuare pe primul loc în "topul încrederii", nu există nici o publicaţie cu acest tip de orientare care să aibă ceva de spus. După alegerea noului Patriarh, BOR şi-a propus, printre altele, să fie reprezentată şi "promovată" de publicaţii proprii, chiar şi de un post de televiziune; nu e cazul Săptămînalului..., care este o publicaţie independentă. Aşa a fost dintotdeauna. A apărut în 1945 şi s-a remarcat ca singura publicaţie independentă din fostul bloc sovietic. În 1953, tipărirea ei a fost sistată pentru o perioadă, deoarece a refuzat să publice necrologul lui Stalin. Echipa redacţională a fost înlocuită cu una care era dispusă să colaboreze cu regimul comunist. Existenţa unei astfel de publicaţii, în plină epocă de "prefacere" şi de formare a "omului nou", spune multe despre ce reprezenta instituţia religioasă şi care era i