Omul şi artistul Ştefan Mihăilescu-Brăila. Un geniu actoricesc cu un destin foarte special, cu o carieră aparte.
Omul şi artistul Ştefan Mihăilescu-Brăila. Un geniu actoricesc cu un destin foarte special, cu o carieră aparte.
Eu cred că nici un interpret român nu a dat “chip”, mai ales pe micul ecran, poltronului, ticălosului ideologizat, agresiv şi manipulant în acelaşi timp, ca nea Ştefan. Folosea o gamă uriaşă de grimase, gestionându-le cu măsură perfectă. Gesturi întrerupte la jumătate, priviri veroase ascunse uşor de pleoape coborâte ca un stor dubios... Gestica trupului de “titan de carton” alterna cu imaginea fricosului stupid şi jalnic. Un tremur uşor vizibil al muşchilor obrazului, gimnastica buzelorsurprinse de ochiul camerei de luat vederi, te iau (parcă!) de complice, pe tine, telespectatorul... Uluitoare mijloace actoriceşti, gândite de nea Fănică, special pentru platoul de televiziune şi film. Intuia strălucit rolul prim-planului pe micul şi marele ecran şi impactul acestuia în raport cu spectatorul.
DIBĂCIE. Umplea acest cadru cu o varietate fabuloasă de gesturi, ocheade aruncate de-a stânga şi de-a dreapta nasului imens, agresiv şi comic, însoţind totul cu un glas de taur furios sau cu mlădieri mieroase, unsuroase, aparte-uri bine plasate... Sunt unele momente “vesele” de numai câteva minute care pot fi considerate adevărate “lecţii de arta actorului”. Pentru că nea Ştefan nu era numai un actor comic, era un creator de univers comic-satiric. Ducea ticăloşia, pervertirea personajului cu atâta dibăcie, încât privitorul simţea nevoia unei sentinţe punitive. Fie că juca într-o schiţă de câteva minute dintr-o emisiune de varietăţi sau într-o piesă de teatru modern/ clasic, el construia faţa comică a personajului, susţinută de replici, dar şi ceea ce se afla sub fizionomia lui, caracterul său ascuns de călău sau de v
