Vrăjitoarele din România sînt o categorie, să-i zicem socio-profesională, destul de vizibilă şi de mediatizată în ultimii ani. Anunţurile din Libertatea, de genul: "Clarvăzătoarea Niculina, în vîrstă de 82 de ani, de origine ucrainiancă, rezolvă orice problemă prin telefon", sau "Mama Maria, cunoscută în ţară şi peste hotare, rezolvă orice fel de caz numai în 45 de minute" sînt deja la fel de uzuale precum cel cu "Vînd apartament...". Încet-încet, din anii â90 încoace, postura de vrăjitoare nu a mai fost neapărat asociată cu forţele întunecate; mai curînd, în contextul general de descoperire a paranormalului, aceasta a devenit doar una dintre multiplele opţiuni de explicare supranaturală şi, de ce nu, mai comodă a stresantei realităţi înconjurătoare. Poziţia Bisericii Ortodoxe în ceea ce priveşte reprezentantele breslei este cunoscută, în pofida insistenţelor acestora că puterile le vin de la Dumnezeu: aceasta nu le admite. Pe de altă parte, atitudinea comună, de înfierare a vrăjitoarelor pentru că păcălesc oamenii şi le iau banii, e simplu de contracarat: nimeni nu-i obligă să li se adreseze... Pînă la urmă, într-o epocă a consumului democratizat, şi cel "extrasenzorial" ocupă un loc, pentru persoanele cu înclinaţii... Dacă nu faci din mersul la ele o dependenţă, vrăjitoarele rămîn o alternativă pentru doritorii de minuni care nu au acces la credinţă sau, măcar, la psihanaliză.
Rodica Gheorghe nu este o vrăjitoare de rînd: ea este, aşa cum singură se prezintă, "regina incontestabilă a vrăjitoarelor din România, unica fiică a mamei Omida şi unică moştenitoare a harului ei, care a fost şi va rămîne legendă vie". De fapt, ceva asemănător poţi afla şi de pe site-ul ei, unul dintre primele care îţi apare atunci cînd dai search pe "vrăjitoare". Pentru a i se recunoaşte această titulatură, de altfel îndreptăţită, Rodica a dus, iarăşi după propria-i expresie, "u
