Când ceva nu merge, ai întotdeauna numai două opţiuni. Prima este să vezi de ce nu merge, cine este vinovat, să dai sancţiuni şi să schimbi oameni. Cu alte cuvinte, să faci muncă de procuror şi judecător. Cea de-a doua opţiune este să uiţi aproape tot ce s-a întâmplat în trecut şi să aduni oamenii pentru a face ceva nou, mai bun, mai eficient, mai flexibil. Cu alte cuvinte, să construieşti ceva nou. Aceste două opţiuni sunt valabile în sectorul privat şi în cel public, în viaţa personală şi în cea socială. Instituţiile (publice) şi organizaţiile (private) evoluează şi, la un moment dat, poţi vedea că nu mai sunt potrivite pentru ceea ce fac sau ceea ce ar trebui să facă. Există chiar şi o teorie că instituţiile publice nu pot fi reformate. Dacă vrei să schimbi ceva într-o instituţie publică, trebuie pur şi simplu să o închizi şi să deschizi alta, cu altă misiune, viziune şi mandat. În acelaşi sediu, cu alte persoane la conducere. Cu alte reguli. Voi da un exemplu, evident, din viaţa personală. În august 2004, am deschis linia verde a primului-ministru. Funcţionează şi acum, dar nu pare să fie utilizată prea intens. Este o linie gratuită, cu un număr de telefon făcut cunoscut prin presă, la care oamenii puteau suna pentru a-şi povesti păsurile. Ideea a venit din convingerea mea că oamenii au foarte multe probleme cu autorităţile centrale şi locale, dar nu au cui să le spună. Şi atunci, pentru a le rezolva, apelează la tot felul de căi care duc, toate, la marea sau mica şpagă. Procedura era că toate convorbirile se înregistrau, se făcea o minimă analiză şi dimineaţa primeam un raport detaliat cu cererile oamenilor. Nu pot să vă spun că 50% din cererile oamenilor erau legate de justiţie. În fiecare dimineaţă semnam 50-100 de adrese către ministrul justiţiei de atunci, Cristian Diaconescu, care şi-a format, la rândul lui, un mic grup de lucru să analizeze aceste cere