Doctorul Dumitru Mohan a ajuns în Oradea în 1984, la un an după ce a terminat specializarea în neurochirurgie la Bucureşti, şi a rămas în Bihor.
De origine sibian, Mohan este astăzi unul dintre cei mai cunoscuţi neurochirurgi din ţară. El se diferenţiază de colegii de breaslă printr-o pasiune stranie: colecţionează tumori. Ideea l-a dominat încă de pe băncile institutului. „La Clinica de Neurochirurgie din Bucureşti, unde am învăţat eu, profesorul Constantin Arseni alcătuise o colecţie de câteva sute de tumori. Mi se părea fascinant când le folosea în timpul orelor de curs. Atunci mi-am zis că şi eu îmi voi face o asemenea «bază de date», ca material didactic pentru studiu şi cercetare“, povesteşte medicul Mohan.
Cabinetul-muzeu
Cabinetul îngust al chirurgului de 57 de ani aduce astăzi mai degrabă a muzeu, decât a loc pentru consultaţii. În faţa biroului, pe o canapea, „tronează“ portretul mentorului său, profesorul Constantin Arseni, iar puţin în dreapta, pe nişte rafturi, străjuite de mormane de cărţi, stau frumos rânduite 70 de borcane cu bucăţi de carne în formol. Tumori cât pumnii unui copil, hernii de disc sau malformaţii de câţiva centimetri ale sistemului neuronal.
„Aici nu sunt toate tumorile pe care le-am extras de-a lungul anilor. Le-am păstrat doar pe acelea de consistenţă densă şi dură, compacte, neciopârţite de bisturiu. Unora, care le-au cerut, le-am şi dat să le ducă acasă“, spune neurochirurgul prin mâna căruia au trecut mii de pacienţi. „Cea mai mare tumoare pe care am păstrat-o are în jur de 15 centimetri. A fost bifrontală şi am extras-o în 1993 din capul unei bihorence de 43 de ani. Când vine la control, femeia, acum în vârstă de 58 de ani, nu se plânge decât că, din când în când, o mai doare capul. Nici nu vrea să se uite la «acvariul» în care pluteşte tumoarea ei“, zâmbeşte medicul.
@N_
