Bucureştiul nu este încă o metropolă artistică, dar arta, aici, se află, ca pretutindeni, în mişcare: dacă Muzeul de Artă Contemporană din fostul Deal al Spirii găzduieşte artişti francezi, unul dintre cei mai bine cotaţi internaţional artişti români, Dan Perjovschi, desenează pereţii sediului ameninţat al dansului. În urmă cu două săptămîni, Dilema veche a publicat un interviu cu Mihai Mihalcea, directorul Centrului Naţional al Dansului. Teatrul Naţional va intra într-un proces de renovare şi modernizare, în urma căruia se pare că spaţiile care găzduiesc CNDB şi Galeria Artexpo vor fi demolate, în numele revenirii la forma iniţială a Teatrului Naţional. "În România, arta dansului este desconsiderată" - spunea Mihai Mihalcea, ca replică la tonul declaraţiilor ministrului Culturii, pentru care CNDB nu reprezintă o prioritate. Ca o continuare la acest interviu, trebuie să vorbim despre un alt fel de replică, de data aceasta nerostită, despre replica artistică a lui Dan Perjovschi şi de intervenţia sa în CNDB: "La Zid".

Anul 2008 s-a deschis, pe 10 ianuarie, la Centrul Naţional al Dansului, nu cu un spectacol, ci cu o expoziţie permanentă, 24 de ore din 24: "La Zid" de Dan Perjovschi. "Singura mea intervenţie artistică într-o instituţie a statului român" - a declarat artistul. Împotriva oricărei forme de instituţionalizare a artei, Perjovschi îşi pune semnătura la CNDB pentru că "e singurul model viabil de instituţie naţională" şi pentru că desenele lui transformă zidurile-suport în lucrare de artă, care automat are valoare şi "complică" - după cum declară Perjovschi - decizia evacuării şi intervenirii violente cu picamerele. "E un fel de perete troian" - adaugă artistul.

Acţiunea lui Perjovschi e o formă de squatting. Deciziei de eliberare a unui loc pentru dărîmarea lui, în cazul de faţă CNDB, artistul îi răspunde prin ocuparea pereţilor, prin îmbrăcar