Un studiu care se bazează pe analizele de ADN, ce permit retrasarea modificărilor genetice pe mai multe generaţii şi pe compararea lor cu datele geologice şi arheologice, schimbă teoriile despre popularea Americilor admise p�nă de cur�nd de specialişti. Prima migraţie umană spre continentul american a fost �mpiedicată de gheţari, care au blocat populaţiile la porţile Noii Lumi timp de 20.000 de ani. P�nă recent se credea că un grup de maxim 100 de v�nători a migrat din Asia �n America prin str�mtoarea Bering. Noile date arată o extensie graduală a unui grup mult mai important, de 1.000 - 5.400 de persoane, migraţia av�nd loc �n trei episoade distincte. Prima generaţie a �nceput să se deplaseze, �n urmă cu aproximativ 40.000 de ani, din Siberia p�nă la istmul Bering, numit şi Beringia, astăzi situat sub gheţurile str�mtorii Bering. Populaţia a ocupat preriile uscate şi apoi pe cele mult mai fertile din America, �n timp ce gheţurile se topeau, �n urmă cu 15.000 de ani. Populaţia a crescut astfel de 16 ori, susţin specialiştii. Apoi, �n decursul a 4.000 - 5.000 de ani, istmul Bering a fost �nghiţit de ape, bloc�nd orice altă expansiune din Asia. �nsă ocupaţia Beringiei a �nceput �nainte de ultima glaciaţie, iar această populaţie nu a putut ajunge �n America, răm�n�nd blocată �n zonă mai multe mii de ani. Analiz�nd ADN-ul diverselor populaţii repartizate pe tot continentul american, cercetătorii au ajuns la următoarea concluzie: s-au dezvoltat două populaţii distincte, �n urmă cu 40.000 de ani şi, respectiv, �n urmă cu 15.000 de ani, cele două epoci fiind separate de o lungă perioadă marcată de o creştere mică sau inexistentă a populaţiei. Creşterea primei colonii a avut loc gradual, �n timp ce dezvoltarea celei de-a doua a fost rapidă, ceea ce sprijină ideea că a avut loc o expansiune progresivă a populaţiei ce a venit din Asia şi una rapidă, chiar �n America. Cercetăto