Am putea sa le numim, generic, "UM" SRL. Se nasc si cresc dupa aceeasi reteta: la cateva saptamani de la infiintare, semneaza contracte fabuloase cu o intreprindere de stat. Cateva luni mai tarziu, operatiunea de inzestrare este ca si incheiata. O mare parte din patrimoniul companiei de stat a fost transferata – prin vanzari la preturi subevaluate – din mainile "intregului popor" in contul "UM"-ului, controlat de fosti chelneri sau soferi care joaca cu stangacie rolul de patron. Mai departe, ele intra in circuitul "natural", devenind furnizoare pentru alte intreprinderi de stat, ai caror directori pocnesc, la randul lor, din calcaie atunci cand li se pun in fata contracte dezavantajoase.
In cativa ani, fara mare risipa de competenta si creativitate, "UM"-urile au ajuns sa stea pe picioarele lor. Cele mai importante afiseaza cifre de afaceri comparabile cu ale unor mari companii internationale. In jurul lor s-au tesut deja legende. Au ajuns sa fie prezentate drept dovezi vii ale geniului antreprenorial al unor romani "de-ai nostri" care au pornit de la suta de lei. Intrebarile incomode despre licitatii sau privatizari castigate ilegal au fost intampinate cu explicatii mieroase, oferite confidential, de la nivel inalt: "Nu putem lasa tara noastra sa fie colonizata de multinationale! Trebuie sa existe si un capital romanesc puternic".
Fara sa fie intrebati daca nu cumva s-au saturat de sacrificiile patriotice din Epoca de Aur, romanii au inghitit in sec privind cum "UM"-urile si-au facut din datoriile neplatite la stat principala resursa de dezvoltare. Relativ putini au inteles ca o mare parte dintre sediile imbracate in sticla ale vedetelor capitalismului autohton pe langa care trec zilnic s-au ridicat cu bani luati de la spitale, scoli si pensionari.
Fosgaiala de generali cu cefe groase din jurul lor i-a facut pe multi sa le considere
