Despre degradarea unei natiuni vorbesc, mai intii, maestrii locali.Nu impostorii, ci doctorii in impostura. Nu parvenitii cocotati, o legislatura, pe ram si-n rang inalt, ci smecherii panoramici. Ei au acea implinire, la avut dar si la trup, in fata careia amuteste orice contraargument.

In comparatie cu ei, pleava televizata a parlamentarilor, de la Ghise la Pavelescu, se chinuieste indelung si inutil, lasind in urma un scheunat fara audienta. Caci jupinii impostori sint, deodata, realizati si accesibili, fabulosi si populari. Prin ei pare sa vorbeasca, intelept, lectia succesului romanesc concret, simplu si muncit. Si nu din intimplare poarta ei, la vedere, un aer neaos, de rumin zdravan si atemporal, care razbeste indiferent de vremuri si sisteme. Iata-i.

Mai intii, ruminul industrial. Aceasta icoana tintuita la intrarea in Bursa e creatia lui Dinu Patriciu. Jovial cit e cazul cu prostimea, elegant si prelungit cu un trabuc in amintirea plantatiilor de bumbac, acest Bratianu sedentar trece drept vasta eminenta economica postcomunista. Replicile lui sint mereu scurte si pe inteles. Omul vorbeste „pe rumineste“, acolo unde toti ceilalti se pierd in macro, micro si alte prefixe cu ochelari si procente. Ruminul Patriciu e bine asezat in jilt, iar jiltul in poza capitalismului serios, sever, dar ruminesc la suflet, asa cum ni s-ar fi cuvenit, dar n-am avut, din motive de prigoana comunista. Sub papusa cu trabuc, batista si barba selecta de emir sta un petec de hirtie, cu inscrisul de baza: Midia si Libia. Cele doua radacini de imprumut si de stat ale imperiului Patriciu. Maretia e mica. Ea vine, adica, dintr-o tumba asistata de guvern, ordonante si bani publici. Marile pronuntari de guru asupra a tot ce e gaz, petrol si materie cenusie sint replicile unui capitalist infiintat de stat, nu ale unui baiat istet care a luat-o de jos, a sters sondele cu