Pe vremea lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a fost unul din principalii profitori ai regimului (pentru unii acesta e un truism, pentru alţii - care au uitat sau care au venit pe lume mai tîrziu - nu).
Poet care promitea la debutul său din anii â60, Păunescu s-a transformat destul de repede într-un versificator populist (vezi poemele dedicate părinţilor, patriei, figurilor istorice etc.) sau care-l ridica în slăvi pe Ceauşescu. Capacitatea de a versifica era, într-adevăr, remarcabilă, la fel şi memoria - care l-a ajutat şi-l ajută să poată recita poezii la minut.
Poet de curte, Adrian Păunescu avea intrare la Ceauşescu - ceea ce i-a conferit în epocă o extraordinară putere. La aceasta, s-a adăugat şi popularitatea pe care-a căpătat-o mai întîi cu emisiunea TV Antena vă aparţine şi apoi cu seria de spectacole Cenaclul "Flacăra".
Cenaclul "Flacăra" i-a adus o popularitate incredibilă în rîndul tinerilor. În timpul acestor spectacole, se cîntau piese folk despre dragoste, cîntece care invocau figuri sau momente ale istoriei neamului ("Lancea lui Horea", "Ridică-te, Ştefane!", "Treceţi batalioane române Carpaţii!" etc.), piese ale trupei Beatles cu versuri româneşti despre dezarmare-pace (o marotă a lui Ceauşescu prin anii â80), dar şi, de-a dreptul, "Trăiască Ceauşescu! Trăiască Tricolorul!".
În ciuda propagandei subliminale sau uneori directe care se făcea la Cenaclul "Flacăra", spectacolele prezidate de Adrian Păunescu aveau un public foarte numeros - pentru că, practic, erau singurele manifestări din acea epocă dedicate tinerilor şi unde ei se puteau întîlni şi "fraterniza". Astfel încît Păunescu era o adevărată vedetă în rîndul adolescenţilor - şi nu de puţine ori, în timpul spectacolelor, după ce scandau, la îndemnul maestrului de ceremonii, "Ceauşescu-Pace!" sau "Ceauşescu-PCR!", tinerii ajungeau să strige, într-un glas, "Pă-u-nes-cu!
