- Cultural - nr. 34 / 19 Februarie, 2008 Asterisc

DETRACTORII

Detractorii sunt o specie umana (?) demna de toata mila. In literatura, ei sunt mai usor vizibili, pentru ca ceea ce incearca unii sa demoleze a trecut prin multe vami critice, cu bune cu rele, dar cu intelegere si cu dreapta judecata. O judecata eronata nu e nimic mai mult decat atat. O eroare umana. Si ea trebuie sa beneficieze de toata intelegerea noastra, fiindca e o situatie fireasca, poate beneficia de circumstante atenuante. Sunt celebre cazuri de mari critici care au ratat intalnirea cu importanti autori sau opere. Dar nu din rea-credinta sau din incapacitate critica. N-au reverberat, pur si simplu, cum se mai zice. Cand insa instanta critica loveste cu satarul, ea nu e decat un biet calau. De care ti-e mila pentru ca e ridicola, pentru ca incearca sa decapiteze cu sange rece ceea ce nu poate fi decapitat. Si nu face altceva decat sa-si arate incapacitatea de a intelege sau de a avea, vai, si sentimente. Cand insa esti gade din proprie vointa, voluntar si entuziast, lucrurile sunt grave. Nici nu stiu cine ar putea sa mai schimbe lucrurile, ramanand doar ca bunul Dumnezeu, in marinimia lui, sa ierte pacatul imposturii. O juna, Elena Vladareanu, nu oriunde, ci intr-o publicatie cu titlu sonor, "Cultura", da cu barda in opera lui Nichita Stanescu. Si ce vede ea ca curge? "Aburi alcoolici". La atat e in stare tanara noastra. N-are vreme de nuante, taie direct, din prima, nefacand altceva decat sa completeze lista detractorilor lui Nichita Stanescu cu inca un nume. Cu mai bine de doua decenii si jumatate in urma, il intrebam pe Nichita Stanescu, ce crede el despre atacurile lui Ion Caraion indreptate impotriva poeziei sale. Raspunsul a fost scurt, nichitean: "Batrane, Caraion nu mai poate iubi!" Elena noastra, cu siguranta, nu mai poate iubi. Dar oare a iubit vreodata? Pentru ca, senin