NICOLAE MANOLESCU: "În prejma debutului sezonului fotbalistic nu se vorbeşte decât de stranieri, de jucători vânduţi sau cumpăraţi." Sursa: EVZ

În prejma debutului sezonului fotbalistic nu se vorbeşte decât de stranieri, de jucători vânduţi sau cumpăraţi. Aproape toate cluburile din prima ligă şi-au înnoit, în lunile de iarnă, efectivul. Niciodată nu a fost mai mare numărul de jucători aduşi din toate colţurile lumii. Pe bani mai mulţi sau mai puţini. Cu eforturi mai mari sau mai mici. Şi cu speranţe mai mult ori mai puţin nebuneşti. Citiţi declaraţiile delirante ale unor patroni de cluburi şi vă veţi convinge de euforica lor stare de (ce alt cuvânt mai potrivit - nepotrivit să folosesc?) spirit. Nu numai că nu le împărtăşesc optimismul, dar mă îndoiesc de capacitatea acestui comerţ cu carne vie de a revigora fotbalul românesc.

Nu sunt atât de naiv încât să nu ştiu că, pretutindeni în Europa (nu şi în America de Sud, a doua patrie a unui sport inventat cândva în Anglia şi reinventat la nesfârşit în Brazilia şi în Argentina), cluburile se sprijină pe acelaşi principiu. Nu numai jucătorii, dar şi antrenorii sunt stranieri, cumpăraţi şi vânduţi de patroni, care sunt la rândul lor stranieri. E vremea stranierilor pe continentul nostru fotbalistic. Cluburile spaniole, italiene, engleze exportă jucători în măsura în care importă. În fotbal, ca şi în politică, există săraci, bogaţi, puteri şi supraputeri. În cazul supraputerilor, schimbul e aşa-zicând echitabil.

Cluburile româneşti n-au cum să respecte această regulă a vaselor comunicante. Ele exportă mult mai puţin decât importă. Şi, neavând ofertă, cer pe măsură. Valoarea, adică, individuală a exportaţilor şi mai ales a importaţilor, nu e comparabilă cu aceea de la marile cluburi europene. România trăieşte din fotbalul cu înlocuitori, cum se spunea pe vremuri despre cafea. Explicaţia