Munca poate însemna pentru unele femei relaxare. Din anul 1954, în localitatea gorjeană Tismana, vestită pentru păstrarea tradiţiilor, funcţionează o societate cooperativă meşteşugărească. Unele dintre primele femei care au lucrat la cooperativă mai ţes covoare şi astăzi, cu aceeaşi plăcere. În luna ianuarie a acestui an, Atena Văcaru a sărbătorit cel de-al şaptelea deceniu de viaţă. Cu toate acestea, tanti Atena încă munceşte: „Nu pot să nu mai ţes, ar însemna să nu mai trăiesc aşa cum sunt obişnuită. De la 14 ani am învăţat să ţes. Pentru noi este unul dintre lucrurile pe care le facem cu foarte mare drag, ne simţim bine când ţesem. La fel este şi verişoara mea!“. Maria Frăţilescu, verişoara Atenei, are 69 de ani şi amândouă ţes covoare şi catrinţe de la 15 ani. „Am învăţat această meserie de la mame şi bunici. Aveam 14-15 ani când mă uitam la mama cu jind şi mă băgam şi eu la război să încerc să ţes. Şi am învăţat, pentru că mi-a plăcut mult de tot. Apoi, când s-a deschis cooperativa meşteşugărească, am venit să lucrăm aici. Este greu să ţeşi, dar avem nurori şi fete care vor să înveţe. Şi ce poate fi mai frumos pentru noi, bătrânele, decât, faptul că vin tinerele să înveţe, să ducă tradiţia mai departe?“, a spus tanti Maria. Prietenia le-a unit pe cele două femei toată viaţa şi îşi amintesc şi acum, cu plăcere, de anii în care munceau împreună la Cooperativa Meşteşugărească „Arta Casnică“ Tismana. Prietene de o viaţăNăscute în satul gorjean Pocruia, Atena Văcaru şi Maria Frăţilescu sunt prietene de o viaţă. „Am lucrat împreună, am învăţat modele una de la cealaltă, era frumos pe vremea tinereţii noastre. Când mergeam la un bal sau la horă, trebuia să ne facem costume noi. Ne îmbrăcam în costume populare pe vremea aceea şi trebuia să avem la fiecare sărbătoare ceva nou, aşa era obiceiul. Lucram pe ascuns la câte o catrinţă sau la o ie, ca să nu aibă nici o fa